Arhivă | aprilie 2016

Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraş cucereşte lumea

Autor: Vicky Myron în colaborare cu Bret Witter
Limba originală: engleza
Traducător: Ines Hristea
Editura: Humanitas Fiction
Anul apariţiei: 2012
Patruzeci de săptămâni în fruntea listei de bestselleruri a ziarului New York Times. Carte tradusă în peste treizeci de limbi si vândută în peste un milion de exemplare. În curs de ecranizare, cu Meryl Streep în rolul lui Vicki Myron.
Prin câte suferinţe poate trece un animal de companie? Ce impact poate să aibă asupra comunităţii? Câte vieţi poate să influenţeze? Cum a fost posibil ca un nefericit  pisoi abandonat să devină faimos, să transforme o mică bibliotecă în centru lumii şi atracţie pentru turişti, iar un mic oraş provincial din America să devină cunoscut în toată lumea?
    Cartea nu este doar despre un pisoi, este despre oraşul Spencer, statul Yowa, care este foarte frumos, probabil – cu lanurile nemărginite de porumb, cu oamenii  Dar, citind cartea, înţelegi că nimeni niciodată nu ar fi aflat despre existenţa acestui mic orăşel dacă nu exista pisoiul Dewey, numit după sistemul decimal de clasificare în biblioteci, aruncat în cutia de recuperare a cărţilor în una din cele mai geroase nopţi de iarnă. Este găsit în dimineaţa următoare de directoarea bibliotecii, Vicky Myron, pe care o cucereşte imediat. El le va readuce speranţa, entuziasmul şi prietenia locuitorilor.
    Şi nu era cel mai talentat sau inteligent pisoi din lume. Şi nu cânta la chitară, la harpă sau la pian. Era un simplu pisoi: vesel şi curios, înţelegător şi iubitor, înţelept şi cu suflet mare. Oare nu aceleaşi cuvinte le putem folosi la descrierea oricărui animăluţ ce ne aparţine? Desigur. Noi îi iubim şi este suficient.
     Dewey era iubit. Nu doar de directoarea bibliotecii, nu doar de toţi lucrătorii, utilizatorii, dar şi de persoanele ce au părăsit oraşul, de locuitorii întregii ţări şi nu numai… Însuşi existenţa lui Dewey a unit o mulţime de oameni absolut necunoscuţi, chiar şi gândul la pisoi trezea zâmbetul, nostalgia, amintirea despre clipele fericite ale vieţii.
     O carte uluitoare. Scrisă de o femeie cu o viaţă foarte complicată, trecută prin grele încercări, boli, intervenţii chirurgicale, moartea tragică a fraţilor. Pe parcursul cărţii vedem schimbările care au avut loc în oraş, în bibliotecă şi nu doar…
      Cartea nu se citeşte dintr-o răsuflare şi nu oferă doar bună dispoziţie. Dar este despre o  minune – despre un motan, care nu făcea nimic deosebit,  el pur şi simplu trăia într-o bibliotecă şi de la sine a devenit simbolul întregului oraş,o mică celebritate pentru care oamenii călătoresc multe mii de kilometri pentru a petrece câteva clipe cu el… Dewey a fost subiec pentru articole de ziar, DVD-uri şi documentare de televiziune, informaţia despre el fiind publicată nu doar în reviste din toate colţurile lumii, dar şi din Asia şi Europa. Dewey a rămas simbolul oraşului şi după moartea lui, despre care su anunţat peste 270 de ziare americane, printre care numărându-se şi New York Times şi USA Today.
Citate din carte:
  „Nu aveam televizor , aşa că stăteam de vorbă unii cu alţii.”
 „Asemenea majorităţii oamenilor, credeam că a fi bibliotecar înseamnă să ştampilezi data de predare pe spatele cărţilor.”
 „Pisoiul era sursa noastră de inspiraţie, prietenul nostru, exemplul nostru de supravieţuitor. Era unul dintre noi. Şi, în acelaşi timp, era al nostru.”

invit la lectură!

 

 

Reclame

Monumentul lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt – simbol de bază al statului moldovenesc


Monumentul lui Ştefan Cel Mare şi Sfînt, din Grădina Plublică Ştefan Cel Mare şi Sfînt, orientat spre str. Mitropolit Bănulesu-Bodoni, respectiv Piaţa Marii Adunări Naţionale. A fost dezvelit la 29.04.1928 cu ocazia aniversării a zecea a hotărîrii Sfatului Ţării privind unirea Basarabiei cu România. Creaţie a sculptorului Alexandru Plămădeală, arhitect – E. Bernardazzi. Este o operă sobră, impozantă, ce se evidenţiază prin unitate compoziţională, prin tratarea monolită a formelor, chipul domnului Moldovei fiind surprins într-o poziţie ce-l caracterizează reuşit ca apărător al ţării si al creştinătăţii. Asamblat la intersecţie de străzi cu piaţa centrală a oraşului, la intrare în vechiul parc, statuia, împreună cu grilajul decorativ, cu poarta şi cu elementele decorative de amenajare, formează un complex monumental unitar, constituind un adevărat simbol al municipiului. Vitregiile prin care a trecut monumentul sunt descriese in Hronicul lui – nişte plăci din bronz, montate pe pilonii porţii din spatele statuii, cu următorul text:

 „29 aprilie 1928 – îmălţat prin osârdia fiilor Basarabiei. 28 iunie 1940 – evacuat la vaslui. Soclul rămas la Chişinău – demolat. 25 august 1942 – readus la Chişinău. Postat ăn faţa Arcului de triumf. 20 august 1944 – evacuat la Craiova. 1945 – reinstalat la Chişinău. Crucea, spada, soclul, inscripţiile – schimbate şi denaturate. 1972 – strămutat cu 18 m spre uitare – în adîncul parcului. Dar în anii ce au urmat, Basarabenii cu numele lui Ştefan Cel Mare au repurtat trei victorii sfinte – Limba de stat, Grafie latina(31 august 1989), Drapel tricolor(27 aprilie 1990), Suveranitate (23 iunie 1990) – întru îmtregirea neamului în cuget şi simţire; ASTĂZI – 31 august 1990 – reaşezat pe locul iniţial, restabilite inscripţiile autentice. Soclul – durat din aceeaşi piatră aleasă din stâncă de meşterii din cosăuţi”.

 

După ce am facut cunoştinţă cu istoria Monumentului Ştefan Cel Mare, împreună cu participanţii,  ne-am orientat cum şi unde e amplasat monumentul, utilizînd Harta Oraşului Chişinău.
 
 
Chişinău : enciclopedie / Chişinău : Museum, 1997. – 569 p.; p. 326-237

Ziua profesională a Salvatorului din  Republica Moldova- 05.04.2016

Sunteți o structură a oamenilor speciali, chemați să interveniți în situații speciale, fiecare misiune fiind o luptă pentru viață, o luptă cu secundele și cu propriile limite.

Cu ocazia Zilei Salvatorului vrem să vă mulțumim și să vă felicităm pentru modul profesionist și plin de dăruire în care vă îndepliniți misiunile!

Mulţumim pentru sacrificiul vostru, mulţumim că în fiecare zi luptaţi pentru siguranţa cetăţenilor.

 La multi ani !!!

 

"Când mă vei întâlni" de Rebecca Stead


     S-a dat start concursului de lectură BĂTĂLIA CĂRŢILOR 2016!

      Una din cele 10 cărţi pentru categoria 11-14 ani  este „Când mă vei întîlni” de Rebecca Stead.

Titlu original: When you reach me
Limba originală: engleză
Traducător: Iulia Arsintescu
Editura: Arthur
Anul apariţiei: 2013


      Rebecca Stead s-a născut la New-York, este scriitoare pentru copii şi adolescenţi. Una din cărţile care au făcut-o vestită  pe  Rebecca Stead este cartea „Când mă vei întâlni”. 
A fost publicară pentru prima dată în anul 2009 şi rapid a cucerit inimile cititorilor şi atenţia criticilor literari ajungând prima pe lista celor mai citite cărţi pentru copii în America. În anul 2010 câştigă prestigiosul premiu literar Newbury pentru contribuţie remarcabilă în literatura pentru copii.
                 O carte întoarsă pe dos, un labirint al misterelor şi al călătoriei în timp. O carte cu o mulţime de „de ce?”. Încă din primul capitol îţi dai seama  că trebuie s-o citeşti până la capăt pentru a o înţelege. Sunt scrise lucruri emoţionante şi ne învaţă că aparenţele înşeală.
     Stilul  diferit  în care autoarea scrie – nu dă niciodată prea multe detalii şi nu se concentrează pe un anumit lucru – te absoarbe total.   
          
     Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată cel mai bun prieten te-ar evita?
     Răspunsul ni-l poate da Miranda, o fată simplă de 12 ani. O fată curajoasă – şi în acelaşi timp fricoasă – ţine la prietenii săi şi este gata oricând să dea o mână de ajutor.
Miranda are destule probleme: mama care nu găteşte micul dejun şi se îmbracă ca o puştoaică, un traseu plin de pericole de la şcoală spre acasă. Miranda merge în fiecare zi spre şcoală cu Sal, prietenul cel mai bun. Ei ştiu pe unde este cel mai bine să meargă şi unde să se oprească, ştiu pe cine să ocolească.
     Pe neaşteptate ordinea lucrurilor se destramă: Sal, prietenul cel mai bun aparent fără nici un motiv hotărăşte s-o înlăture pe Miranda din viaţa lui.
     Apoi fetiţa primeşte un bileţel misterios:
Vin să salvez viața unuia dintre prietenii tăi și pe a mea.
Îți cer două favoruri.
În primul rând, să-mi scrii o scrisoare.
    Urmează alte trei bileţele, unul mai ciudat decît altul,  care sfidează legile timpului şi ale spaţiului. Ele o fac pe Miranda să creadă că are un rol hotărîtor într-o misiune de salvare. Miranda trebuie să descopere identitatea destinatarului şi să pună la capăt toate piesele  acestui  puzzle-ul fantastic al călătoriei în timp pînă nu e prea tîrziu.
Şi ce legătura are totul cu cel mai bun prieten?
       Eroii cărţii trăiesc în America în anii 70, dar sunt foarte vii şi adevăraţi, ţi se pare că citeşti despre copiii contemporani. Problemele descrise în carte au rămas aceleaşi ca şi în ziua de azi: relaţiile cu părinţii, cu colegii, siguranţa pe stradă şi diferenţa socială.
   Sub ochii noştri Miranda – personajul principal al cărţii se maturizează, începe a înţelege că această lume nu e doar pentru ea, că alături trăiesc oameni, oameni vii cu interesele şi problemele lor.
O carte despre relaţiile dintre elevi, copii şi părinţi cu elemente de fantastică.
O carte care te face să te întorci cu gândurile la eroi, la suget, o carte de suflet
      O carte citită dintr-o răsuflare, care cu fiecare pagină îţi dezvăluie că era mai mult decât ce părea a fi iniţial. O carte frumoasă, interesantă şi, în mod sigur, diferită. Citind cartea te simţi implicat în mod direct în poveste.
     Citate:
„Eu nu judec cărţile după copertă. Le judec după prima frază”
„Uneori simţi că eşti rău abia în momentul în care încetezi să mai fii rău. Este ca atunci când aprinzi lumina şi îţi dai seama cât de întuneric fusese înainte în cameră.”
„E simplu să iubeşti pe cineva. Dar este greu să ştii când trebuie s-o spui cu voce tare.”
„Gândirea normală este doar un nume pe care îl dăm felului în care ne-am obişnuit să vedem lucrurile.”

  O recomand vouă, cititorilor!  


Lectură plăcută vă doresc!

  „Cea mai frumoasă experienţă pe care o putem trăi este misterul”
Albert Einstein

Enciclopedia – destrămarea misterului

„Enciclopedie: monument al progresului spiritului uman” – Voltaire
  Enciclopedia este instrumentul de dezvoltare a  pasiunii copilului pentru cunoaştere.   La biblioteca Maria Drăgan a avut loc lecţia bibliografică cu genericul „Enciclopedia – destrămarea misterelor”, grupul ţintă – elevii clasei a IV-a a Şcolii primare nr. 82.  Copiii au făcut cunoştinţă cu colecţiile de enciclopedii menite să îmbunătăţească cultura generală şi să satisfacă curiozitatea oricărui. În timpul lecţiei participanţii au aflat despre istoria, rolul şi importanţa enciclopediei, etapele de apariţiei a unei enciclopedii. Copiii au învăţat cum şi cu ce scop să folosească o enciclopedie, despre structura cărţii de acest gen, indicii alfabetici, de subiect, şi termeni.
     „Scopul  unei enciclopedii este de a aduna cunoştinţele risipite pe faţa Pământului, de a expune sistemul general al cunoştinţelor oamenilor lângă care trăim, şi de a-l transmite oamenilor care vin după noi; pentru ca lucrările secolelor trecute să nu fie lucrări inutile pentru secolele care vor veni; pentru ca nepoţii noştri, devenind mai instruiţi, să devină totodată mai virtuoşi şi mai fericiţi şi pentru ca noi să nu mirim fără a avea vreun merit” – Denis Diderot