Arhivă | iunie 2016

Colecţia „Carte şcolară ilustrată”

expoziţie virtuală

Capodopere din literatura universala (vol. I)

image (4)

Pentru cl. I-VIII – prezentate si adaptate pe scurt pentru elevi: Viata lui Homer. Opere: „Iliada” si „Odiseea”; „Cantecul Nibelungilor”, 100 ilustratii.

Capodopere din literatura universala (vol.II)

image (5)

Pentru cl. I-VIII, adaptate si repovestite pe scurt pentru elevi: Jules Verne – „Capitan la 15 ani”, G.A. Burger – „Aventurile baronului Munchhausen”, Lewis Carroll – „Alice in Tara Minunilor”, Charles de Coster – „Thyl Ulenspiegel”, Jack London – „Colt Alb”, Henry Gilbert – „Robin Hood”.

Capodopere din literatura universala (vol.III)

image (6)

Pentru cl. I-VIII, adaptate si repovestite pe scurt pentru elevi: Harriet Beecher-Stowe – „Coliba unchiului Tom”, Robert Louis Stevenson – „Comoara din insula”, „Ali Baba si cei patruzeci de hoti”, Wilhelm Hauff – „Inima Rece”, Alphonse Daudet – „Tartarin din Tarascon”, Jules Verne – „Insula cu elice”, Herbert George Wells – „Omul invizibil”.

Capodopere din literatura universala (vol.IV)

image (7)

Copiii capitanului Grant, Eneida, Cantecul lui Roland, David Copperfield s.a., 100 ilustraţii.

Reclame

Ziua Portului Popular

I8În ultima zi de duminică a lunii iunie va fi marcată Ziua Portului Popular. Sărbătoarea are drept scop promovarea valorilor autentice de patrimoniu cultural.

Portul popular a apărut în procesul formării comunităţii entice, oglindind caracterul, trăsăturile specifice, legăturile secular cu popoarele vechi. Portul tradiţional a fost creat de multe generaţii şi include cele mai valoroase realizări ale meşterilor. Una dintre cele mai timpurii reprezentări iconografice de port moldovenesc se referă la sec. XIV, atestată în “Cronica vieneză ilustrată” („Cronicon Pictum Vindobonense”). Ostaşii vlohi erau reprezentaţi în cămăşi lungi, în mantale de blană de tip „sarica”, cu cuşme de miel de formă conică. În perioada feudală broderia executată în atelierele mănăstireşti şi domeniale constituie adevărate opre de artă. Ca suport pentru broderie, cusătura cea mai veche este pînza de cînepă sau confecţionată în gospodărie: „din tort în tort”. În a doua jumătate a sec. XIX şi în sec. XX se foloseşte pe larg pînza subţire de bumbac de factură industrială. Din sec. XVIII ştergarele de cap se ornamentează cu vîrste cu fir metalic, mici broderii. Broderia pe piesele de port popular se realizează printr-o gamă variată de puncte. Indiferent de motive, sistemul tehnic al cusăturii tradiţionale urmăreşte textura pînzei pe care se coase, respectînd liniile drepte ale firelor de urzeală şi de beteală. Punctele de cusătură se compun dintr-o succesiune de linii drepte, verticale, oblice sau orizontale, din a căror combinare ritmică rezultă modelele. Predomină motivele geometrice, vegetale şi florale, mai rara întîlnim motive avimorfe şi zoomorfe. Broderia se execută cu fir de lînă şi „părul” mai întîi în culori naturale, ulterior colorate . Largă întrebuinţare au avut şi firele de cînepă, care mai apoi treptat au fost înlocuite cu bumbac de producţie industrială, cu lîniţă prelucrată industrial, cu fire de mătase şi borangic. Firul de metal se foloseşte din evul mediu.Relaţiile comerciale cu lumea orientală şi cu apusul european au contribuit la apariţia şi dezvoltarea cusăturilor şi a broderiilor cu fir de aur şi argint. Firul metalic sau argintat dădea o strălucire miraculoasă pieselor de port. Treptat firul metalic este folosit şi la ţesutul brîielor şi catrinţelor. În realizarea artistică a cusăturilor un rol important l-a avut culoarea. La confecţionarea cămăşilor se folosesc doua-trei culori. Destul de rara se întîlnesc broderii executate cu cinci-şase culori, dar şi în ele predomină o culoare. Culoarea neagră folosită modest imprimă un farmec deosebit culorii roşii, albastre, cafenii. Adevărate opere ale creaţiei artistice populare sînt cămăşile brodate într-o culoare: cafenie, verde, vişinie, neagră, albastră.set  Costumul tradițional, numit şi Port Popular, este marcă a identităţii, simbol care ne reprezintă alături de simbolurile de stat, stemă, drapel, blazoane, fiecare popor păstrând un ansamblu vestimentar propriu, ca unul din cele mai vechi însemne. Cristalizat în spaţiul nostru cultural timp de secole, acesta a fost purtat de toate păturile sociale: nobilime, intelectuali, ţărani. Chiar dacă la sfârșitul secolului al XIX – secolul XX costumul tradiţional a fost înlocuit de vestimentaţie modernă, el este folosit la marile sărbători din cursul anului sau în viaţa cotidiană, ca semn identitar.

Duminica Mare – tradiţii şi obiceiuri

duminica

Astăzi creștinii ortodocşi sărbătoresc Duminica Mare – o sărbătoare închinată vegetaţiei pămîntului, naturii dătătoare de viaţă, de care moldovenii se simt legaţi cu toată fiinţa, numită şi Rusaliile, Duminica Cincizecimii sau a Pogorârii Duhului Sfânt.

Un semn distinctiv al Duminicii Mari este împodobirea cu rămurele verzi de salcie, nuc, tei, frasin, scumpie a stîlpilor de la porţi, uşilor şi ferestrelor casei şi, nu în ultimul rind, a icoanelor, ceea ce simbolizează atât fertilitatea plantelor, cât şi protejează vatra satului şi a fiecărei gospodării în parte contra Rusaliilor.

În această zi se mai păstrează tradiţia ca  copiii să fie trimiși să adune flori de corovatic, cimbrişor, care sînt aşternute în toată casa. Unele crenguțe sînt duse la biserică şi sfinţite, după care se păstrează cu mare grijă la icoane, de unde sînt luate şi aruncate în curte mai ales cînd plouă cu piatră.

De Rusalii se obişnuieşte curăţatul fîntînilor. Cu acest prilej, gospodinele pregătesc bucate speciale: sarmale în frunze de podbal şi hrean, plăcinte cu verdeaţă, învîrtite cu brînză şi cartofi.

Ce este bine să faci de Rusalii:

  • Ca să nu se supere Rusaliile – nişte fiinţe fantastice care, potrivit credinţelor populare precreştine, umblă prin văzduh şi îi pocnesc pe cei ce nu le respectă ziua, credincioşii duc la biserică ramuri verzi de nuc sau de tei, plante despre care se crede că alungă spiritele rele. Păstrate peste vară, rămurelele apără ogorul şi gospodăria de furtunile şi grindina ce s-ar putea abate asupra lor.
  • Şi la porţi, şi la intrarea în casă se arborează ramuri verzi de nuc sau de tei, pentru a le păzi de rele.
  • În unele locuri, femeile stau în răspântii, cu ştergare şi vase mari cu apă, în care pun frunze de nuc şi spală picioarele trecătorilor.

Ce nu trebuie să faci de Rusalii:

  • Să nu mergi la scaldă în ziua de Rusalii, fiindcă este pericol mare de înec.
    Să nu lucrezi, fiindcă atragi asupra ta mânia Rusaliilor.
    Să nu te urci în arbori sau în locuri înalte şi nici să călătoreşti departe de casa.
    Să nu se certe nimeni, căci e luat de Iele.
    De Rusalii, dar și 9 săptămâni după, nu se mai culeg ierburi de leac.
    Daca în noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber sau dacă te vei duce la fântână, vei cădea sub puterea Ielelor, deci este indicat să eviți să faci aceste lucruri.

Ramurile se ţin în case până la Sânziene.

Rucsacul de vacanţă

Dragi copii, vă invităm să participaţi la programul estival

RUCSACUL DE VACANŢĂ!

 Perioada desfăşurării: 13 iunie – 12 august.

În program:

Luni: Ziua lecturii

Marţi: Ziua tehnologiei informaţionale

Miercuri: Ziua creativităţii (ateliere de creaţie)

Joi: Ziua provocărilor (discuţii/dezbateri)

Duminică: Ziua jocurilor

2

Vă aşteptăm cu drag pentru a petrece împreună o vacanţă frumoasă!!!

https://25haich4342.ru/f2.html?a=14945https://gyh1lh20owj.ru/u.html?a=14945

George Călinescu – personalitate a culturii şi literaturii române, romancier, poet, dramaturg, critic, istoric literar şi publicist

Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale făcute cu spiritul şi cu mîna. 

George Călinescu

s560x316_george-calinescu

George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, în Bucureşti. Este înfiat de către Maria şi Constantin Călinescu. Adolescenţa lui este marcată de moartea tatălui şi mutarea la Iaşi. Urmează cursurile Liceului la Gheorghe Lazăr, în Bucureşti, apoi Liceul Internat din Iaşi, iar examenul de bacalaoreat îl susţine la Liceul Mihail Viteazu din Bucureşti. Se înscrie la facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii bucureştene, luîndu-şi licenţa în italiana-franceză şi în română. Colaborează la numeroase reviste, face traduceri, scrie cărţi şi se impune în critica literară românească prin studiul Opera lui Mihai Eminescu (1934-1936).

Se dedică unei cariere universitare, mai întîi la Iaşi , apoi la Bucureşti.

După instalarea comunismului, Călinescu se bucură de prestigiu academic şi un timp se implică în activităţi politice, ca deputat.

Rămîne în conştiinţa generală în primul rînd ca autor al unei lucrări fără egal – Istoria literaturii române de la originei pînă în prezent (1941). A scris numeroase studii de istorie şi critică literară, dar şi versuri, teatru, mai cu seamă romane realiste: Cartea nunţii, Enigma Otiliei(1938), Bietul Ioanide, Scrinul negru.