Arhivă | decembrie 2016

Cunoaştem misterele Universului

De-a lungul întregii sale existenţe, omul a încercat să dezlege una dintre cele mai mari enigme – cea a Universului.

Descoperă Universul cu aceste cărţi extraordinare ce conţin articole deosebit de interesante şi fascinante însoţite de imagini fantastice, desene amuzante şi jocuri.

Află de ce Pământul se roteşte în jurul Soarelui, ce culoare au stelele, ce formă au galaxiile şi când s-a născut Universul.

Cunoaşte legendele legate de cele 88 de constelaţii.

Învaţă cum poţi să afli timpul cu ajutorul Soarelui, Lunii şi al stelelor.

Află dacă este viaţă în spaţiu. Vezi cum funcţionează telescoapele şi explorează limitele Universului.

 

universul_1_fullsize

Enciclopedia pentru copii. Universul / Larousse; trad.: Doina Painescu. – Ed. a 2-a rev. – Bucureşti: Enciclopedia RAO, 2008. – 76 p.

astronomie

Enciclopedia pentru toţi copiii. Astronomie / Sue Becklake, coord.: Julian Baker, Mike Foster, Alex Pang; trad.: Sanda Albu. – Bucureşti: Editura Prut, 2012. – 48 p.

 

atlas

Atlasul Universului pentru elevi / Svetlana Dubkova, Anatolii Zasov; trad.: Victor Gherman. – Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional, 2008. – 64 p.

 

 

marea-enciclopedie

Marea enciclopedie a cunoaşterii. Vol. 1: Universul şi Pământul / trad.: Graal Soft – Integrated Translation Services. – Bucureşti: Litera Inernational, 2009. – 91 p.

 

 

descoperim_spatiul

Universul / Larousse; trad.: Doina Oienescu. – Ed. a 2-a rev. – Bucureşti: Enciclopedia RAO, 2008. – 76 p.

Vă invităm la lectură!!!

Reclame

În aşteptarea zăpezii…

Toţi copiii de toate vârstele aşteaptă cu nerăbdare iarna. Pentru bradul împodobit, pentru darurile lui Moş Crăciun, colinde, clinchete de clopoţei şi cete de urători. Dar ce fel de iarnă fără zăpadă? Cui nu-i place săniuşul? Cine nu a făcut bătălii cu bulgări de zăpadă? Cineva nu a făcut vreodată oameni de zăpadă?

image.jpg

Pentru a atrage ninsoarea multaşteptată împreună cu copiii de la Gimnaziul „Steliana Grama” am confecţionat nişte omuleţi de zăpadă …fără zăpadă. Doar din  nişte ciorapi şi crupe de orez. Le-am dăruit omuleţilor şi nişte căciuliţe croşetate, i-am  „încălzit” cu câte un fular. Omuleţii sunt gata cât ai clipi din ochi! Sunt un decor excelent în ajunul  sărbătorilor de iarnă.

Dar pentru a afla mai multe detalii privitor la confecţionarea omuleţilor de zăpadă vă invităm la bibliotecă!

Iar nouă nu ne rămâne decât să aşteptăm vacanţa şi zăpada. liuda1.jpg

Moș Crăciun ne-a vizitat! Poezie-cîntecel- scenetă pentru copilași drăgălași.

   Expoziție virtuală:

Scenetele și jocurile de rol reprezintă rodul talentului și preocupărilor cadrelor didactice pentru realizarea de momente artistice adecvate serbarilor ori pentru transmiterea prin mijloace artistice a unor conținuturi curriculare de natură educativă. Pentru copii, punerea în scenă a pieselor prezentate reprezintă prilejuri de bucurie atît prin experiența plăcută a noilor ipostaze imaginare, cît și pentru manifestarea neîngrădită și exprimarea liberă a înclinației și talentului lor interpretativ.

Carte de Crăciun

15369142_1215908395144385_3493706794379312198_o

Fascinanta istorie a Crăciunului

Simbolurile specifice Crăciunului

Curiozități și supertiții legate de Crăciun

Colinde în limba română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, engleză, germană, ebraică, suedeză.

Feerie de Crăciun: poezie, proză și povești pentru copii mai mici și copii mai mari.

Scenete pentru copii

15369282_1215908308477727_1634098917463725561_o

Cartea Scenete pentru copii este o sursă didactică pentru activitățile artistice din gradiniță și școala primară, propunînd 18 piese care pot fi înscenate cu diverse ocazii.

Scenete în versuri și versuri pentru preșcolari

15369261_1215908278477730_6831019200820502701_o

Un grupaj de poezii pentru copii, adecvate vîrstei preșcolare și școlare mici, cu o tematică diversă, însă preponderent axată pe universul familiar și apropiat copilului: natura, așa cum este ea percepută de cei mici, cu elementele sale ușor observabile, și familia. Versurile pentru copii sunt și ele semnate de cadre didactice talentate, sensibile și, mai ales, cu vastă experiență didactică.

Aceste cărți poate fi de folos atît copiilor, cît și dascălilor și familiilor – deopotrivă.    

Ziua mondială a virusului SIDA

images236

Definiţia termenului SIDA

S pentru sindrom = toate semnele şi simptomele ce definesc un proces morbid.

I pentru imuno = mecanisme de apărare imunitară ale organismului.

D pentru deficienţă = distrugerea mecanismelor de apărare imunitară ale organismului de către virus.

A pentru acquis(in limba franceză) dobândit în traducere = boală care survine în cursul vieţii şi care nu e nici congenitală, nici ereditară.

SIDA este o boală infecţioasă produsă de un virus denumit Virusul Imunodeficienţei Umane(HIV) care afectează sistemul de apărare al organismului împotriva infecţiilor (sistemul imunitar).

Agentul responsabil de SIDA, denumit puţin mai târziu HIV1, a fost descoperit în anul 1983, la Institutul Pasteur din Paris de echipa profesorului Luc Montagnier. În prezent, OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) estimează că mai mult de 7 milioane de persoane au fost deja afectate de SIDA după anul 1981, dintre care mai mult de trei pătrimi în ţările în curs de dezvoltare. Numărul persoanelor doar infectate s-ar ridica la mai mult de 25 de milioane şi în fiecare zi s-ar contamina mai mult de 8 000 de persoane.

Din momentul în care o persoană este contaminată, ea păstrează pentru totdeauna virusul şi deci poate să-l transmită pe cale sangvină sau pe cale sexuală.

Majoritatea actelor vieţii cotidiene nu comportă nici un risc de infecţie cu HIV. Deci o persoană nu trebuie să se teamă sau să evite să frecventeze persoane purtătoare ale acestui virus. O strângere de mână, un sărut pe obraz sunt inofensive, ca şi frecventarea locurilor publice(locul de muncă, şcoală, piscină etc.) sau contactul cu diverse obiecte (mânerul de la uşă, toaleta publică).

Bolnavii cu SIDA şi persoanele care-i  îngrijesc trebuie să facă faţă unei vieţi cu frecvente momente de angoasă, disperare şi singurătate. Susţinerea din partea familiei şi a prietenilor este în acest caz esenţială.

Prevenirea și tratamentul principalelor afecțiuni; dr. Yves Morin (coord.), Jeans-Luc Breau, François Vachon ; trad.: Claudia Apostu. – București : Adevărul Holiding, 2011. – 85-99 p.

Cezar Petrescu – romancier, nuvelist, traducător şi gazetar român.

„A ierta e o manieră teribilă de a te răzbuna”

Cezar Petrescu

cez

Născut: 1 decembrie 1892, Comuna Cotnari, Iași
Decedat: 9 martie 1961, București, România

A debutat cu ecou în 1921 cu Scrisoarea unui răzeș, urmat doi ani mai tîrziu, de volumul, tot de proză scurtă, Drumul cu plopi. Abia în 1927 deschide seria romanelor, cu Intunecare, care avea să capete apoi proporțiile cunoscute.

Ambițios peste măsură, scriitorul a năzuit să creeze, ceea ce a anunțat în 1931 a fi „cronică românească a secolului ХХ”, după modelul dacă nu al lui Balzac, cel puțin al lui Zola. Voia să edifice, după un proiect bine descris, o construcție de mare proporții, totuși coerentă, în care scrieri pînă acum create să se armonizeze cu altele noi, ansamblul construindu-se într-o imagine mozaică dar monumentală a secolului său.

Critica literară i-a tratat opera cu asprime, după ce la început îi salutase primele volume.

Lovinescu, Șerban Cioculescu, Pompilius Constantinescu, G. Călinescu au fost unanimi în aprecieri foarte severe. Cu siguranță că mai vehement a fost Călinescu în Istorie. Aprecia, de pildă, că Întunecarea e un roman eșuat iar „așteptatele opre închegate n-au venit”. Teribil e verdictul final din capitolul, amplu, închinat prozatorului: „Mai tîrziu, cînd literatura română va fi mai bogată, istoricul nu va acorda lui Cezar Petrescu decît cîteva rinduri”. Și aceasta pentru că „opera lui Cezar Petrescu nu are raport cu literatura adevărată”.

Romanele lui Cezar Petrescu constituie, în ciuda populației de care s-au bucurat, tot atîtea eșecuri estetice, fiindcă scriitorul este superficial, jurnalistic în sensul rău al cuvîntului, suferind de inflație verbală, de snobism cultural, substituind incapacitatea-i de a străbate în adîncimile sufletului și faptelor personajelor sale, prin detalii inutile și expuneri fastidioase. Puținătatea umană și sărăcia epică viciază această operă, această masă românească ciclic concepută, pe care orice comparație cu Jules Romains, cu Georges Duhamel sau Roger Martin du Gard o strivește. De altminteri ea a fost cu justețe desconsiderată de critica literară contemporană, care nu s-a lăsat impresionată de ambițiile autorului, de vastitatea demersului său naiv. Și, totuși, poate că mai tîrziu, cîndva, romanele lui Cezar Petrescu, deși atît de grevate de literaturizare, vor servi ca document pentru alți scriitori sau pentru istoricii interesați de mentalitatea unei epoci de rară efervescență.

Literatura română. Dicționar – antologie de istorie și teorie literară / aut. și coord. Iurie Colesnic, alcăt. Lora Bucătaru. – Museum, 2001. – 388 p.