Arhive

„Pasagera”, scrisă de Alexandra Bracken

   

Există adevărați virtuozi. Uneori pare chiar că este pur și simplu imposibil să stăpânești un instrument muzical atât de priceput. 
     Viața ei este o poveste incredibilă, care este asociată cu capacitatea sa de a manipula profesional vioara.
     Etta Spencer, o adolescentă din secolul XXI, cântă la vioară atât de frumos încât lumea întreagă este vrăjită. Ea nici nu bănuiește că în spatele acestui minunat lucru nu există doar dragostea de muzică, ci magia.
    O moștenire magică s-a trezit în Etta, o moștenire  care a aruncat-o în trecut.
Și din acel moment încep aventurile ei fascinante.
    Toate acțiunile cărții încep în anul 1776, atunci când fata, fiind răpită, a fost transportată în epicentrul unei bătălii navale. Acolo, speriată și jenată, a fost salvată de căpitanul Nicholas. De la el află despre puternicul lider al familiei călătorilor în timp, care a organizat răpirea din vremea sa. Și el a fost cel care acum trebuie să o transmită familiei Ironwood – foarte puternică și insidioasă, astfel încât a reușit chiar să o transfere din viitor. Și acum se trezește atrasă  untr-un joc foarte crud. Ea trebuie să obțină astrolabul, un obiect care prin utilizarea sa greșită poate pune în pericol întreaga lume, poate schimba întreaga istorie și poate distruge multe vieți.
       Etta nu știe de ce au fost necesare toate acestea și cum să se întoarcă acasă. Cert e, că ea are acum opt zile la dispoziție ca  să descopere scrisoarea mistică și să găsească artefactul antic – acesta este singurul mod în care își poate salva familia.
Acum, Etta și Nicholas, au mai mult de o călătorie prin secole în căutare și luptă.
     Dar de ce? .. În căutarea unui răspuns, Etta și Nicholas se grăbesc de-a lungul secolelor, rezolvând o altă enigmă – secretul atracției incredibile unul față de celălalt.
    Împreună cu romanul „Pasagera” veți fi transportați în timp, din țară în țară. Veți merge pe străzile Parisului și apoi veți străbate printre desișurile Cambogiei.
    Desigur, o astfel de călătorie interesantă nu a fost lipsită de dragoste. Mai mult, autorul va sări de la gândurile lui Etta la gândurile lui Nicholas. Este interesant să privim situația din punctul de vedere al diferitelor personaje. Și sunt din timpuri diferite, prin urmare, opiniile lor sunt oh, cât de diferite. Nu trebuiau să se întâlnească, dar soarta ticăloasă a decis să se joace puțin  cu ei…
    Prin ce atrage cartea: este absolut imposibil să prezici ce te așteaptă în pagina următoare.
    Puteți, de asemenea, citi și online primul volum al seriei ,,Pasagerii”, făcând o călătorie în timp, în timp ce faceți naveta la serviciu sau la prânz.

„Acolo unde femeile sunt regi”, scrisă de Christie Watson

La început vizibil este contrastul între titlul romanului și subiectul acestuia, dar pătrunzând în cel din urmă, evidentă devine aparența contrastului. E vorba de un așa-zis spațiu în care femeia cu rolul de mamă deține autoritatea supremă. Eroul principal al romanului, Eliah, un băiat în vârstă de 7 ani, aflându-se în înfiere și respingere permanentă de către diverse familii din cauza acțiunilor sale insuportabile pentru unii și de neînțeles pentru alții, demonstrează o dependență spirituală maximă de mama sa biologică – Deborah. Aceasta și este regina, odată ce fiul o idolatrizează prin așteptări, comparații și dragoste, ele vizibile devenind odată cu înfierea sa de către soții Obi și Nikki, care, în ciuda diverselor încercări, nu pot avea copii.Treptat apare o dragoste reciprocă între părinții adoptivi și Eliah, însă mama biologică continuă să dețină rolul suprem, fapt demonstrat prin ura copilului față de vrăjitorul din el, un vrăjitor a cărui existență și răutate îi sunt impuse de către Deborah și care trebuie distrus prin orce modalitate.

Aceste dereglări psihice ale copilului au fost cauzate de înseși problemele psihice ale mamei, apărute în urma pierderii iubitului soț într-un accident. Redată este forța de impunere a religiei asupra acesteia, fapt specific nigerienilor, ea fiind de această naționalitate. Redarea dată se face prin apelul lui Deborah către un preot în ajutorul rezolvării necazurilor, conștientizate ca fiind spirituale și nu psihice. Odată ce acesta cere destul de mulți bani în așa-zisa rezolvare a problemelor, vizualizat este nivelul la care poate ajunge escrocheria umană. Cererea acestor bani o explică prin lupta cu vrăjitorul din copil care îi împiedică înaintarea în viață. Inexistența banilor, supremația religiei, dragostea de mamă, dereglările psihice sunt factorii care impun acțiunile oribile ale lui Deborah în scopul salvării copilului de vrăjitor, cauzându-i diverse răni fizice prin lovituri și recurgerea la unele substanțe chimice. La aceste răni treptat se aliază și problemele psihice ale copilului, demonstrate prin acțiunile sale, lipsa dragostei față de propria persoană și ura față de vrăjitorul din el. Însă principala cauză a acțiunilor lui Deborah este dragostea față de Elijah și eliberarea acestuia de chinurile cauzate de vrăjitor. Acest fapt este perceput perfect de către copil, fapt demonstrat prin idolatrizarea mamei. Cu toate că aceasta dispare din viața sa odată cu internarea într-un spital de psihiatrie și înfierea sa de către Obi și Nikki, Elijah e în continuă așteptare, în ciuda faptului că are părinți adoptivi pe care îi iubește și care îl iubesc, cu toate că uneori săvârșește acțiuni lipsite de sens și pline de răutate. Are prietenă cu care se înțelege perfect, dar…nimeni nu echivalează cu mama, o regină pentru copil iar pentru alții – o persoană care a dereglat viața acestuia. În ciuda faptului că Elijah îi are pe mami, tati și deja o soră, dorința sa nebună de a fi alături de mama îi definește ultima acțiune, anume în așa mod văzând reîntâlnirea cu ea.

Faptele băiatului demonstrează naivitatea sa, problemele chinuitoare cu dușmanul inexistent din el dar și puritatea sufletească. Cea din urmă este un rezultat al dragostei de mamă față de copil, idolatrizarea făcută de acesta demonstrând capacitatea mamei de a face orce pentru înaintarea în viață a copilului, sufletul de mamă redat fiind în roman ca fiind mult mai presus decât psihicul acesteia.

Romanul face parte din concursul de lectură „Bătălia cărților”, categoria de vârstă 15-18 ani.

Vă invităm la lectură!

„Cum să nu mă vezi”, autor Sharon Huss Roat

Conținutul acestei cărți, prin descrierea amănunțită a sentimentelor eroului principal (Vicky) și a propriei analize a acestora, are ca obiectiv redarea soluționării problemelor create de propriul sine. Acestea echivalează cu diverse piedici în recunoașterea eului personal și acceptarea acestuia așa cum este în realitate. Faptul dat poate fi calificat și ca apreciere a celui care ești în viața reală și nu în fanteziile tale sau în spatele unor improvizări. Cele din urmă sunt redate în carte sub aspectul ViCurioasei – fata veselă, curajoasă și mereu alături de cei problematici, dar doar în Instagram, pe când în viața de zi cu zi – acea Vicky, mereu retrasă și jenată doar pentru că permite gândurilor să acapereze situații ireale, toate cu aspect negativ.

Rămasă fără Jenna, prietena care vorbea și acționa în locul ei, Vicky simte incapacitatea de a-și reglementa gândurile și acțiunile oricând și în fața oricui, cu excepția părinților, fapt pe care îl califică drept lașitate și prostie. Însă ViCurioasa este oponenta sa, dar creată de însăși ea prin cea care este, ascunsă însă în spatele diverselor induceri în eroare pe care și le permite calculatorul și telefonul mobil. Treptat, prin sfaturile și susținerea sa, devine idolul a sute de mii de followeri, ea însăși idolatrizând-o pe ViCurioasa și înjosindu-se pe sine. Conștientizează că ambele sunt aceiași persoană, însă nu simte faptul dat, odată ce ascunde în fața tuturor imaginea reală a celei din ecran. Rezultă că însăși Vicky are nevoie de susținerea și încurajarea ViCurioasei, însă odată ce ar recunoaște aparența celei din urmă, ar simți esența propriei persoane, cu aspectul original și nu cel improvizat. Dar această recunoaștere este un alt component al Listei Groazei pe care o are, deja supraîncărcată.

Pentru a se simți un cineva, are nevoie de eul altcuiva și să vadă în acesta o parte din sine. Persoana dată este reprezentată în roman de către Lipton, un coleg de clasă în prezența căruia Vicky nu-și mai simte frica, ci necesitatea de a fi ea însăși prin faptul că se califică ca acel cineva în fața acestuia. Odată cu demonstrarea sentimentelor reciproce, ea descifrează o altă latură a ființei deja originale și recunoscute de sine. Treptat își simte personalitatea și în fața colegilor cu care lucrează la albumul liceului, precum și a celor cu care învață, fapt ce ar fi fost imposibil fără să fie cea care este. Însuși Lipton, prin acțiunile sale față de Vicky (încurajarea sa în sala de bowling, bucuria acestuia odată cu succesul ei, îmbrățișarea și sărutul reciproc, ajutorul primit în efectuarea unui proiect la ora de istorie universală prin care a fascinat toți colegii și profesorul etc.), arată că deseori alte personae mai mult au nevoie de cel care ești decât tu însuți. Faptul dat este demonstrat și de către Jenna, cea care acum are nevoie mai mult ca oricând de Vicky, fiind dezamăgită de așa-zișii noi prieteni și iubit, precum și de către miile de personae care-i cer sfatul și susținerea. Drept urmare, ViCurioasei i se dă aspectul de utilizator, eroina sutelor de mii de oameni având deja numele „Doar Vicky”. Faptul dat demonstrează recunoașterea și acceptarea propriei personae iar ceilalți, odată ce știu deja cine este reala eroină, să o accepte ca fiind cea care este.  

„Fata şi războiul”, autor Sara Novic

Sara Novic spune povestea Războiului de Independenţă al Croaţiei, unde peste 20.000 de persoane şi-au pierdut viaţa, iar economia ţării a avut de suferit enorm. O povestea despre realitatea cruntă a unei lumi unde conflictele politico-militare au ajuns să distrugă vieţi, visuri şi pacea mondială.

„In Zagreb, razboiul a inceput de la un pachet de tigari.”

Povestea este centrată în jurul oraşului Zagreb. Personajul principal este Ana, la începutul războiului are 10 ani. Prin ochii unui copil, războiul pare atât de confuz şi fără rost, iar toate soluţiile care i s-ar părea logice cad, deoarece aflăm cu timpul, că lucrurile nu sunt atât de simple precum se credea şi în copilărie. Persoanele apropiate reuşesc să ă trimită în SUA, unde este înfiată împreună cu sora ei mai mică.

Ana studiază la universitatea din New York, unde încearcă să scape de urmele războiului şi să-şi creeze o identitate nouă. La un moment oarecare simte necesitatea de a reveni în ţară, pentru a încerca să învingă monştrii trecutului.

O carte tristă şi amară, tradusă în 13 limbi şi nominalizată la diferite premii prestigioase. Face partea din proiectul-concurs de lectură BĂTĂLIA CĂRŢILOR.

„Fata şi războiul construieşte universul lăuntric al copilăriei cu aceeaşi pregnanţă cu care ne aduce în faţa ochilor Zagrebul măcinat de război civil” The New York Times

„Să nu spui niciodată pentru totdeauna”, autor Jennifer L. Armentrout

Respectivul „niciodată” în acest roman este o insuflare a realului, conform căruia ceia ce urmează a fi este o imagine a necunoscutului. Ca rezultat, omul nu poate fi sigur de componența viitorului pentru a spune că un anumit fapt va fi iar altul – niciodată. Similară este starea de lucruri și în cazul acestui „pentru totdeauna” din titlul romanului, același om neavând aptitudinea asigurării existenței unor lucruri în viitor, în sensul că unele vor fi mereu iar altele nicicând.

Eroii acestui roman, prin acțiunile, sentimentele și viziunile pe care le au privind trecutul, prezentul și viitorul, sunt un argument al celor zise, autoarea J. L. Armentrout având ca obiectiv convingerea cititorului precum că schimbare în viața omului există, dar cu condiția ca cel din urmă să dorească faptul dat, dorința fiind însoțită și de acțiune. istenței unor lucruri în viitor, în sensul că unele vor fi mereu iar altele nicicând.

Fiecare cititor se poate revedea pe sine în principalii eroi ai romanului – până nu demult fetița Mallory și băiețelul Rider, la moment deja tineri de 18 ani. Reîntâlnirea dintre aceștea la liceul Lands High, după o despărțire de 4 ani, este redată ca un început al unei noi etape din viața fiecăruia dintre ei, o etapă cu rădăcini adânci în copilăria petrecută împreună și de neuitat din cauza durerilor fizice și sufletești provocate de așa-zișii părinți adoptivi. Puterea amintirii este redată și prin susținerea și apărarea fetei de cândva de către Rider în fața domnului Henry, acesta putând fi calificat ca un monstru prin frica și durerea permanentă a copiilor. Cele din urmă sunt cauza creării de către Mallory a unei lumi interioare în care nu a pătruns nimeni în afară de Rider, o lume dominată de întuneric, tăcere, izolare și durere. Diferență nu e nici în cazul băiatului, cu excepția faptului că acesta a învins frica, comportamentul său demonstrând aceasta. Însă viitoarele sale acțiuni vor reda aparența celor zise. Odată cu moartea domnișoarei Becky (mama adoptivă) are loc despărțirea dintre copii, viața acestora obținând altă imagine. Dispariția durerii pentru Mallory se datorează noilor părinți adoptivi (Rosa și Carl, odată cu moartea fiicei Marquette), însă nu e o dispariție totală din cauza lumii interioare care își continuă existența, fapt ce demonstrează forța de impunere a trecutului asupra felului de a fi al prezentului și a celor care fac parte din acesta. Pe parcursul lecturării evidentă devine permisiunea pe care o dă omul respectivului trecut să regleze prezentul, îndeosebi prin negativul a ceia ce a fost. Aceasta reprezintă deja o dereglare, fapt demonstrat de către Rider prin decizia sa privind stoparea relației de dragoste dintre el și Mallory. E o acțiune provocată de neîncrederea în propriul sine, incertitudinea în ceia ce va fi, înjosirea propriei persoane prin neaprecierea acesteia, odată ce nu se consideră demn de atenția și sentimentele lui Mallory. Iată și aparența puterii sale : a înaintat în viață prin diverse eforturi pentru a se întreține și a nu degrada, a se apăra în fața a orce și oricui, a fi un cineva prin cel văzut de alții, însă nu și de către propria persoană. Aceasta și este esența lucrurilor – lașitatea eului în lupta cu propriul sine, susținând influența trecutului asupra zilei de azi, astfel asigurând nesiguranța în ceia ce va fi. Prin urmare, schimbare are loc numai în cazul lui Mallory, fapt demonstrat prin acțiunile și cuvintele sale în fața noilor colegi și a lumii sale interioare pline de trecut. Evidente devin puterea și voința privind învingerea celei care a fost și permiterea celei care este să înainteze spre cea care va fi. În așa mod urmele negative ale trecutului dispar și prezentul, prin acțiuni și simțuri actuale, are libertatea să creeze viitorul. Acest obiectiv îl obține și Rider, dar numai prin recunoașterea și simțirea celui care este, fapt devenit posibil prin fetița apărată cândva și iubita care îl susține acum – aceiași persoană, dar cu un alt fel de a fi, gândi, simți și acționa, odată ce, prin voință și acțiune, a permis schimbării să intervină.

Mesajul romanului, cel de a lăsa în trecut ceia ce a fost şi a permite prezentului să creeze viitorul, poate fi perceput de fiecare cititor în felul său, diferenţa dată fiinf condiţionată de viaţa şi felul de a fi al fiecăruia în parte. E o multitudine a gândurilor şi a sentimentelor necesară prin propria diversitate.

Romanul „Să nu spui niciodată pentru totdeauna” este inclus în proictul-concurs de lectură BĂTĂLIA CĂRŢILOR.