Arhive

Crăciunul la moldoveni: obiceiuri, superstiţii şi credinţe

      Crăciunul este cea mai imprtantă sărbătoare a creştinilor. Ea se asociază cu dragoste, căldură, bunăstare şi bunătate. Fiecare regiune îşi are tradiţiile şi obiceiurile sale, dar sânt şi trăsături comune în sărbătorirea Crăciunului.  Multe  s-au pierdut în negura timpurilor, dar unele mai dăinuie şi azi în regiunile Moldovei.

  • În Ajun de Crăciun trebuie să-ţi grămădeşti toate lucrurile pe care le-ai împrumutat prin vecini sau rude, ca să nu fii sărac peste an.
  • Dacă în Ajun de Crăciun plângi, vei fi trist şi înlăcrimat tot anul.
  • În Ajun de Crăciun animalele vorbesc cu grai omenesc, dar cel căruia i se întâmplă a le va avea ghinion toată viaţa…
  • A sosit şi noaptea Sfântă a Naşterii Domnului. Se crede că în această noapte se deschide uşa cerului, a raiului şi toţi răii şi spiritele diavoleşti pier.
  •  Deoarece se crede că cerul este deschis, Dumnezeu aude toate rugăciunile oamenilor. Cei mai mulţi creştini nu dorm în această noapte, dar se roagă pentru sănătate.
  • În noaptea de Crăciun fetele pot să-şi afle prin diferite metode ursitul.
  • În noaptea de Crăciun, oamenii buni pot vedea cum ard comorile pe dealuri şi pot chiar să le scoată. Dacă vezi comoara, trebuie s-o scoţi, dar trebuie să ştii cum.
  • În dimineaţa de Crăciun nu se mînâncă nimic până nu se termină slujba la biserică. Fetele şi flăcăii care încalcă acest obicei rămân necăsătoriţi.
  • Masa de Crăciun trebuie să fie mereu întinsă şi plină, ca tot anul familia să aibă mâncare pe săturate.
  • Dacă nu dăruieşti nimic în seara de Crăciun te va părăsi prosperitatea.
  • Unul din obiceiurile cele mai importante este, desigur, colindatul. Colindătorii, de obicei copii şi tineri, merg din casă în casă, realtând despre naşterea lui Isus. În colinde se combină slăvirea vieţii de zi cu zi, precum şi îndemnurile la fapte bune, la dărnicie şi la ospitalitate.

 

Din an în an sosesc mereu

La geam cu Moş Ajun.

E ger cumplit, e drumul greu,

Da-i obicei străbun.

Azi cu strămoşii cânt în cor

Colindul sfânt şi bun.

Tot moş era şi-n vreamea lor

Bătrânul Moş Crăciun.

E sărbătoare şi e joc

În casa ta acum,

Dar sunt bordeie fără foc

Şi mîine-i Moş Crăciun.

Acum te las, fii sănătos

Şi vesel de Crăciun,

Dar nu uita, când eşti voios,

Române, să fii bun!

Versuri: Ciprian Porumbescu

index

 

Folclor din Moldova / Ludmila Romanciuc-Dutcovschi; cop. şi concepţia graf.: Mihai Bacinschi. – Chişinău: Arc, 2012 – 328 p.

Sărbătorile anului: (cântece, colinde, rugăciuni) / Mihai Ungureanu; notogr.: Dragomir Şarban; cop.: Mihai Bacinschi; il.: Dumitru Iazan. – Chişinău: Arc, 2013 – 96 p.

 

Reclame

"Când mă vei întâlni" de Rebecca Stead


     S-a dat start concursului de lectură BĂTĂLIA CĂRŢILOR 2016!

      Una din cele 10 cărţi pentru categoria 11-14 ani  este „Când mă vei întîlni” de Rebecca Stead.

Titlu original: When you reach me
Limba originală: engleză
Traducător: Iulia Arsintescu
Editura: Arthur
Anul apariţiei: 2013


      Rebecca Stead s-a născut la New-York, este scriitoare pentru copii şi adolescenţi. Una din cărţile care au făcut-o vestită  pe  Rebecca Stead este cartea „Când mă vei întâlni”. 
A fost publicară pentru prima dată în anul 2009 şi rapid a cucerit inimile cititorilor şi atenţia criticilor literari ajungând prima pe lista celor mai citite cărţi pentru copii în America. În anul 2010 câştigă prestigiosul premiu literar Newbury pentru contribuţie remarcabilă în literatura pentru copii.
                 O carte întoarsă pe dos, un labirint al misterelor şi al călătoriei în timp. O carte cu o mulţime de „de ce?”. Încă din primul capitol îţi dai seama  că trebuie s-o citeşti până la capăt pentru a o înţelege. Sunt scrise lucruri emoţionante şi ne învaţă că aparenţele înşeală.
     Stilul  diferit  în care autoarea scrie – nu dă niciodată prea multe detalii şi nu se concentrează pe un anumit lucru – te absoarbe total.   
          
     Ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată cel mai bun prieten te-ar evita?
     Răspunsul ni-l poate da Miranda, o fată simplă de 12 ani. O fată curajoasă – şi în acelaşi timp fricoasă – ţine la prietenii săi şi este gata oricând să dea o mână de ajutor.
Miranda are destule probleme: mama care nu găteşte micul dejun şi se îmbracă ca o puştoaică, un traseu plin de pericole de la şcoală spre acasă. Miranda merge în fiecare zi spre şcoală cu Sal, prietenul cel mai bun. Ei ştiu pe unde este cel mai bine să meargă şi unde să se oprească, ştiu pe cine să ocolească.
     Pe neaşteptate ordinea lucrurilor se destramă: Sal, prietenul cel mai bun aparent fără nici un motiv hotărăşte s-o înlăture pe Miranda din viaţa lui.
     Apoi fetiţa primeşte un bileţel misterios:
Vin să salvez viața unuia dintre prietenii tăi și pe a mea.
Îți cer două favoruri.
În primul rând, să-mi scrii o scrisoare.
    Urmează alte trei bileţele, unul mai ciudat decît altul,  care sfidează legile timpului şi ale spaţiului. Ele o fac pe Miranda să creadă că are un rol hotărîtor într-o misiune de salvare. Miranda trebuie să descopere identitatea destinatarului şi să pună la capăt toate piesele  acestui  puzzle-ul fantastic al călătoriei în timp pînă nu e prea tîrziu.
Şi ce legătura are totul cu cel mai bun prieten?
       Eroii cărţii trăiesc în America în anii 70, dar sunt foarte vii şi adevăraţi, ţi se pare că citeşti despre copiii contemporani. Problemele descrise în carte au rămas aceleaşi ca şi în ziua de azi: relaţiile cu părinţii, cu colegii, siguranţa pe stradă şi diferenţa socială.
   Sub ochii noştri Miranda – personajul principal al cărţii se maturizează, începe a înţelege că această lume nu e doar pentru ea, că alături trăiesc oameni, oameni vii cu interesele şi problemele lor.
O carte despre relaţiile dintre elevi, copii şi părinţi cu elemente de fantastică.
O carte care te face să te întorci cu gândurile la eroi, la suget, o carte de suflet
      O carte citită dintr-o răsuflare, care cu fiecare pagină îţi dezvăluie că era mai mult decât ce părea a fi iniţial. O carte frumoasă, interesantă şi, în mod sigur, diferită. Citind cartea te simţi implicat în mod direct în poveste.
     Citate:
„Eu nu judec cărţile după copertă. Le judec după prima frază”
„Uneori simţi că eşti rău abia în momentul în care încetezi să mai fii rău. Este ca atunci când aprinzi lumina şi îţi dai seama cât de întuneric fusese înainte în cameră.”
„E simplu să iubeşti pe cineva. Dar este greu să ştii când trebuie s-o spui cu voce tare.”
„Gândirea normală este doar un nume pe care îl dăm felului în care ne-am obişnuit să vedem lucrurile.”

  O recomand vouă, cititorilor!  


Lectură plăcută vă doresc!

  „Cea mai frumoasă experienţă pe care o putem trăi este misterul”
Albert Einstein

Duminica iertării: nici o supărare la inimă

     

      
     Astăzi este Duminica iertării şi împăcării, ziua ce precede întrarea în Postului Mare. Această zi este împodobită cu frumoase tradiţii şi obiceiuri pe care creştinii ortodocşi le respectă pentru a avea un post uşor, cu împliniri care să înfrîneze puterea păcatului. În această zi rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli pentru a întra cu sufletul curat în Post. Tradiţia spune că persoanele care se consideră vinovate, de o greşeală din trecut, şi îşi doresc să se împace cu cineva cu care s-au certat, îi aduce acesteia, ca semn al reconcilierii şi a dorinţei de a fi iertat: prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe. Tot în acestă duminică tinerii căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.
     Un ritual vechi este Baterea halviţei. La acest ritual vesel participă copiii şi adolescenţii. Gazda leagă o bucată de alviţă cu o sfoară şi o plimbă în faţa tinerilor organizaţi pe echipe de câte doi. Participanţii la ritual au mâinile legate la spate şi încearcă să prindă bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil.
     Altă tradiţie este Vergelul sau refenelele: după asfinţitul soarelui se organizează un program satiric: un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele „bătrâne” şi feciorii „tomnatici” care au rămas necăsătoriţi.
     O tradiţie deosebită este „îmblânzirea soacrelor”: nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi cu stafide pe care le dăruiesc soacrelor, sperând ca în timpul Postului relaţiile lor să rămână „dulci”.
     De secole există o tradiţie primită cu bucurie de copiii din familiile sărmane. Credincioşii le oferă acestor copii şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post. Tradiţia spune că acest ritual atrage sporul în familia credincioşilor generoşi.
     În unele localităţi s-a mai păstrat o veche datină a focurilor purificatoare: ăe înserat se aprind focuri pe dealurile satului. Această tradiţie semnifică purificarea atmosferei în localitatea respectivă prin alungarea forşţelor răului şi prinperpetuarea renaşterii la viaţă.
                                                                     
                                                                                 „Iertarea este începutul iubirii”


OARE DE CE …?

şi alte întrebări despre…

Expoziţie virtuală

O serie de cărţi pentru copii, cu ilustraţii de excepţie, care oferă răspunsuri la întrebări fireşti, ce stârnesc curiozitatea micilor cititori, care îi pun deseori în dificultate pe părinţi şi bunici.

Citind cărţile din seriaOARE DE CE …?
ai ocazia să înţelegi răspunsul la multe întrebări care probabil te-au frămîntat, cum ar fi:

OARE DE CE … Burtica mea face gălăgie,
                         Săpunul face balonaşe,
                         Răsare soarele, 
                        Şerpii năpîrlesc,         
                        Castelele aveau şanţuri de apărare etc.
                      


  Pentru ce am piele?
De ce urechile au formă caraghioasă?
Ce sunt somnambulii?

Din această carte vei afla lucruri interesante despre propriul tău corp, care cu siguranţă îţi vor stîrni curiozitatea.
Ce este sunetul?
De ce cresc prăjiturile?
Cine poate merge pe apă?

Din această carte vei afla lucruri interesante şi utile despre fenomene pe care le întîlneşti la tot pasul, dar ale căror cauze nu îţi sunt încă cunoscute.


De ce îşi schimbă Luna forma?
Pot florile să indice ora?
Cine a inventat calendarul nostru ?

Încă din antichitate oamenii şi-au pus întrebări legate de scurgerea timpului şi succesiunea anotimpurilor. Vei afla lucruri interesante desre acest subiect şi multe alte informaţii utile citind cartea de faţă 

De ce îşi ling şopîrlele gecko ochii?
Care broască ţestoasă pescuieşte cu limba?
Care şopîrlă are un guler înfricoşător?

Din această carte vei afla lucruri interesante despre reptile, care te vor uimi cu siguranţă. Secretele lor îţi vor fi dezvăluite într-un mod incitant, prin explicaţii clare şi desene realizate cu măiestrie.


Ce era Moartea Neagră ?
De ce cărţile erau legate cu lanţuri?
De ce se revoltau ţăranii?

Din această carte vei afla lucruri interesante dar şi amuzante despre lumea medievală, care cu siguranţă îţi vor stirni curiozitatea.

 Curiozităţi despre capitala Republicii Moldova
„Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate” 
Arnold Toynbee 
Chişinăul este o adevărată încântare pentru turiştii care îl vizitează pentru prima data. Strazile sunt perpendiculare una pe alta. Artera principala este Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt, iar de-a lungul acesteia se găsesc majoritatea instituţiilor importante. Adevărata splendoare este în timpul verii: sub cerul azuriu se întind bulevardele largi şi moderne, care se întretaie cu coloritul străzilor vechi ale Chişinăului, cu clădirile din piatră albă; un oraş activ, dar în acelaşi timp liniştit.
Chisinăul este situat într-o zonă cu climă destul de moale, temperat-continentală, se manifestă vecinătatea cu Marea Neagră
Viaţa culturală este menţinută de muzee, săli de concerte, biblioteci, Case de Cultură, cinematografe.  

Curiozităţi ale Oraşului Chişinău:

Cel mai mare cimitir din Europa Cimitirul Sfântul Lazăr („Doina”) este cimitirul cu cea mai mare suprafaţă din Europa. Potrivit unor estimări, acesta are aproape două milioane de metri pătraţi. El a fost deschis în anul 1966.  
Cea mai veche biserică, închisă accesului, Biserica Măzărache este cea mai veche clădire din Chişinău. Construită în 1742, biserica este cel mai vechi şi cel mai valoros edificiu din oraş, singurul care păstrează arhitectura medievală moldovenească. În jurul ei se află şi cea mai veche necropolă a capitalei, datată cu secolele XV-XVI, iar pe aceeaşi colină izvorăşte apa de la care-şi trage numele Chişinăul. În 1955, autorităţile sovietice au cedat monumentul ruşilor de rit vechi în schimbul bisericii lor, care fusese demolată în timpul construcţiei bulevardului Tineretului (azi Grigore Vieru). Fiind o comunitate închisă, până nu demult lipovenii n-au lăsat picior de străin să calce pe acele locuri. Chiar şi specialiştii au ajuns să studieze vestigiile doar după intervenţia Ministerului Culturii.
 În Chişinăul istoric au existat trei arcuri de triumf, dintre care s-a menținut doar cel mai impunător ca valoare arhitecturală.

Arcul de Triumf din Chișinăul actual, parte integrantă din complexul arhitectural al centrului urban, este construit din piatră albă șlefuită, de formă pătrată, cu patru deschideri, fiind amplasat pe axa principală a Catedralei Mitropolitane Nașterea Domnului (1830) şi Clopotniţei Catedralei (1835). Monumentul cu o înălțime de 13 m are ornamentele şi capitelurile executate din ceramică, ce imită stilul corintic. Baza construcţiei este înscrisă în patru piloni masivi corintici, plasați pe postamente speciale ce servesc drept pasaje pentru pietoni. Nivelul superior este decorat în stil clasic.  Arcul de Triumf din Chișinăul este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume.
Despre acestea şi multe alte curizităţi ale capitalei Republicii Moldova am discutat astăzi cu elevii Şcolii Primare nr. 82 – clasa a IV-a A