Arhive

„Moldița-Crăița și Zimbrișor-Cornișor de pe muntele Dor”, scrisă de Viorica Covalschi

Ce este dorul? Dorul este un sentiment. În dor sunt amestecate sentimente de bucurie, tristețe, melancolie, patimă, nostalgie ori jale. Dorul este sentimentul cel mai frustrant şi totuşi cel mai frumos, pentru că dorul este efectul dragostei. Dorul este dovada unei părţi frumoase în fiecare om. 
    ,,- Tată, cum o fi atunci când te îmbolnăvești de dor, doare?
      – Să știi că e un mare noroc și le e sortit doar unora, celora care știu să iubească. Iar dragostea, dragul tatei, nu alege inimi la întâmplare, ci doar pe celea care știu să simtă. Nu te teme, aceasta este cea mai frumoasă boală din lume, de care suferă chiar și oamenii. O să vezi și tu când vei crește mare. Zâmbi zimbrul, trăgându-l pe Cornișor mai aproape și netezindu-I grumazul”.

Pornind de la acest concept, ajungem în exraordinarul basm al scriitoarei Viorica Covalschi, care îmbină în sine înțelepciunea populară și păstrarea, transmiterea  acestui tezaur din generație în generație.  Drumului vieții este idea principală a poveștii: ,,Există mai multe cărări șerpuitoare și drumuri ademenitoare, dar tu să-ți alegi calea ta. Fiecare dintre noi își are drumul său în viață, dar trebuie să avem mare grijă să nu ne rătăcim. Un drum pierdut este ca o nestemată scăpată în mare”.

Ca în basmele populare românești, eroul nostru, Zimbrișor-Cornișor, își dorește mult să descopere o taină, o taină de pe muntele Dor, o taină care-l macină. Calea spre dezlegarea misterului se dovedește a fi anevoioasă și pe alocuri foarte periculoasă, dar, ținând cont de spusele părinților, Zimbrișor-Cornișor nu se lasă dus de val, el aplică toate învățăturile și cunoștințele  pentru a-și atinge scopul. În cele din urmă, Zimbrișor transformă  lumea: în locul întunericului apare soarele, viața capătă orânduirea sa de adineauri. Toate i-au reușit, fiindcă nu avea frică de nimic, se temea doar de puterea farmecelor, pe care a înfrânt-o cu ajutorul sipetelui cu sfaturi  înțelepte.
  ,, În țara ceea, în fiecare primăvară înfloresc cireșii și își fac cuib cocostârcii. Iar seară de seară o fetiță cu ochi de cicoare urcă pe munte, hrănește din palmă pasărea albastră, se uită la constelația Zimbrului de Foc și-și trăiește în taină Dorul”.
                                                       ,,Dintr-un răsărit de soare,
                                                         Dintr-o floare de cicoare,
                                                         Dintr-un legănat de brațe,
                                                         Doru-acasă cuib își face”. 
Vă îndemn să citiți seara cu copiii această minunată poveste.

Lectură cât mai plăcută…

„Ziua de naștere a lui Mihai Mihailovici”, autor Dumitru Crudu

Se crede că la naşterea unui copil vine în casă îngerul păzitor şi ursitoarea, care-i marchează destinul. Până şi în prezent se crede că „Ce ţi-i scris, în frunte ţi-i pus”, că „de soartă nu te poţi ascunde”. Ursitoarele și moașa sunt eroinele principale în nașterea unui om. Dacă ursitoarele sunt zâne bune care vin în zilele impare – trei, cinci și şapte – din prima săptămână de viață  să decidă soarta nou-născutului, moașa este cea care asistă mama la naștere să aducă pe lume un prunc sănătos și, mai ales, să înlăture forțele malefice.

   Mihai Mihailovici, la naștere,  nu a avut parte nici de una , nici de alta și  de soartă nu s-a putut ascunde.  Așa a fost să fie, ca ziua sa de naștere să coincidă cu ziua când  sovieticii au dat busna în satul lui natal. Și asta i-a marcat destinul, se vede. 
     Ziua de 28 iunie – povestea unui basarabean a cărui destin se suprapune peste destinul țării sale. Poveste cu final trist dar și cu un  început nu dintre cele mai frumoase. Născut la Baba Maria din Valea Morilor din Chișinău, în a treia zi, părinții, cu el în brațe, ajunși la prima intersecție din capitală, s-au pomenit că nu știau unde să se ducă.   „Când nu mai știi unde să mergi, du-te la Flutura, îmi spunea biata mea mamă”, și-a amintit Liza  și au pornit pe jos la Flutura.  

 Romanul unei singure zile și a patru generații de basarabeni, romanul unei lumi în continuă frământare și istoria care a distrus destine. Cronică a familiei Lebădă-Ciuntu pe o perioadă de 80 de ani, timp în care țara a trecut prin foc și pară și acum încă mai fumegă.
    „Ce-i viața, dacă nu umbra unui vis care fuge?” a spus Umberto Eco. Am putea continua gândul lui cu cugetările. 
   „Când îți scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieții tale, soarta cu veșnica ei ironie varsă cerneala peste foile care urmează”. Veronica Micle.

„Un strigăt pe Nistru”, autor Gheorghe Budeanu – impresii

    Însuși titlul acestei cărți, pentru unii inconștient, redă mesajul de durere, perceput prin strigăt. Apele acestui râu se dovedesc a fi o înaintare dintr-o lume prea cunoscută (Transnistria și războiul din anii ’92) spre necunoscutul unei lumi (Mănăstirea Noul Neamț), precum și ultimul drum parcurs de cadavre care cândva au fost oameni luptători în războiul bizar. Datele istorice expuse în acest roman (destul de multe de altfel, despre diverse localități, întâmplări, conflicte, oameni politici și acțiunile acestora etc.) sunt componente ale unui adevăr prea dur pentru a fi reamintit de unii și recunoscut de alții. Prin acțiunile sale, eroul respectivului roman deține imaginea unui intermediu de expunere a diferenței exagerate ce poate fi în viața aceleiași persoane — de la soldatul Radu Păduraru până la fratele Dragomir, omul care pe apele aceluiași Nistru, plutind muribund pe o cruce, se desparte de mârșăvia unei lupte și a unor oameni și pătrunde în sublimul izolării de aceștea. Fiindu-i salvată viața de către moș Petruț și începându-și noviciatul în călugărie la Mănăstirea Noul Neamț, singurătatea devine pentru fratele Dragomir o parte din sine și legătura dintre credință și eul său, însuși Emil Cioran afirmând că „religia-i o revelație atenuată a tăcerii”. Această retragere într-o lume a credinței echivalează cu izolarea de lumea aflată dincolo de Nistru, însă nu și de „îngerul blond” (Ecaterina, Catea, Catinca — același personaj). Acesta, odată pătruns în sufletul lui Radu/fratele Dragomir, devine legătura dintre lumile aflate pe cele două maluri ale Nistrului — Transnistria și Mănăstirea Noul Neamț, lumi prea diferite pentru a fi comparate, dar existente în sufletul aceluiași om. Timp de 22 de ani fratele Dragomir execută același noviciat în călugărie, însă nu se simte capabil de a deveni călugăr din cauza celeilalte lumi — aflarea a cât mai multor lucruri și dorința de răzbunare pe o persoană care și ea își schimbă imaginea : de la fostul coleg în serviciul militar până la actualul dușman în războiul transnistrean (cazacul Krasarm Kalinin). Odată capabil de a-și bate joc de îndrăgostiții Radu și Ecaterina, aruncându-i pe aceleași ape ale Nistrului, cazacul devine o energie pentru eroul nostru în parcurgerea multiplelor drumuri din diverse țări (Republica Moldova, România, Ucraina) în căutarea acestuia. Înaintând spre Mănăstirea Neamț din Carpați pentru a se călugări, are loc materializarea răzbunării, nu prin acțiunea corpului, ci prin existența ideii, realizându-se atingerea obiectivului. Aici, singurătatea dominantă în lumea de dincolo, se dovedește a fi incapabilă în atingerea acestui țel, cel din urmă datorându-ți existența prin faptul că eroul nostru era sigur de moartea „îngerului blond”, pe când viața a iubit prea mult acest înger pentru a-l părăsi. Astfel, în fața cititorului revine acel Radu din trecut, fratele Dragomir fiind doar o aparență. Lumea de aici reprezintă comunicare, schimb de informație, ajutor reciproc prin acțiune, dragostea dintre bărbat și femeie, crearea viitorului prin dăruirea unei vieți urmașilor, dar și mârșăvia, care nu ar exista odată cu inexistența omului.         Îmi pare bine că dragostea este redată de către autor ca fiind rezistentă în fața timpului, strigătul prea puternic (Catinca!) de pe malul râului fiind o dovadă a faptului, cu toate că nu se știe ce urmează a fi… Însă nu este ignorată nici incapacitatea oamenilor îndrăgostiți de a se recunoaște reciproc odată cu trecerea anilor, aici timpul fiind învingător prin modificarea fizică a omului. Vizibilă și sesizabilă este însă puterea dragostei fața de țara și limba maternă, multitudinea datelor și acțiunilor istorice expuse garantând certitudinea acestui fapt. În cazul dat eroul romanului îl reprezintă pe însuși autorul acestuia. În comparație cu lumea fratelui Dragomir, care ascultă tăcerea și se află în compania singurătății și care doar prin credință și rugăciune își redă interiorul unei părți a eului, lumea lui Radu reprezintă aspectele diferitor componente ale realității, diversitatea acestora fiind maximă din toate punctele de vedere, inclusiv ale laturilor în care sunt redate și analizate atât în stil obiectiv, cât și subiectiv.     

 E apreciabil faptul că mai există oameni cărora nu le sunt indiferente trecutul, prezentul și viitorul acestei țări și națiuni și care prin creații istorico-literare apelează la cei care au mai rămas în Basarabia de astăzi pentru a fi parte din ea prin luptă și dragoste sau cel puțin pentru a nu ironiza trecutul și prezentul destul de amare, viitorul putând fi calificat ca un gol. Nu toți putem avea aceiași ideologie, mentalitate, idee, principiu, obiectiv etc. Unanimitate aici nu există și nici nu trebuie, dar laturi comune, independente de aspectul obiectivului (pozitiv desigur), pot fi. Lipsește doar dorința, dependentă de sentiment…

„Un secret în Los Angeles”, autor Doina Postolachi

Ce este visul?   

Visul e lumea unde totul e posibil, lumea în care cele mai intense dorințe  și cele mai  puternice frici prind viață, devenind pentru o noapte ori pentru câteva clipe, sau pentru un vis realitatea noastră. Visul e o călătorie a spiritului în alte lumi, unde trecutul și prezentul se întrepătrund și viitorul poate fi trăit cu anticipație. Toți visăm, însă nu toți credem în puterea visului. Ne-am întrebat vreodată de unde provin visele și care e misterul lor? Posibil, visul este o hartă a comorilor ascunse în noi. Interesul pentru vis s-a dezvoltat din vremuri străvechi. De la shamani, babe, clarvăzători la cărți și dicționare despre vise, taina visului, devenind în cele din urmă prețios instrument pentru psihologi.
   Doina Postolachi invită la visare și la urmarea îndemnului din vis  în ,,Un secret în Los Angeles” . Poate secretul Los Angeles-ului  e o dovadă de dragoste din partea Universului, poate acest vis al protagonistei, e un dar de la îngerul păzitor, un mic , dar semnificativ, mesager al divinității.  
 Povestea vieții menajerei Karen cheamă la visare, acolo unde dorințele își găsesc soluția, emoțiile își găsesc eliberarea, acolo unde ieșim învingători.  
           ,,Karen se simțea din ce în ce mai ușurată…Doamne, lumea visătorilor este atât de minunată! Fără visători, nu ar fi existat fericirea, vindecarea, abundența financiară…
Acestea există azi pe lume pentru că au fost visate de cineva odată!”

           

Ș i ca să nu moară visurile și să nu îmbătrânim repede, după cum spunea Karen, să nu uităm să schimbăm pernele, poate, din când în când.
    Karen se considera o norocoasă și în viitorul nu prea îndepărtat va fi cea mai fericită străbunică din lume!

În ospeție la ursulețul Marmi

Toți copiii din Chișinău știu cine este ursulețul Marmi, cartea „În ospeție la ursulețul Marmi”, de Mircea Grecu și Jana Grecu, fiind inclusă în Programul de lectură Chişinăul citeşte. Cartea conține cinci povești terapeutice capabile să prevină dependența de jocuri de calculator și droguri, să cultive simțul măsurii, să prevină sentimentul de frică și chiar să corecteze comportamentul agresiv. Copiii au citit cu multă plăcere poveștile, selectând varianta corectă la întrebările oferite și au meditat asupra fericirii adevărate, prieteniei, fricii și puterii.

Elevii Școlii Primare nr. 82 au venit cu drag la bibliotecă pentru o întâlnire cu scriitorul Mircea Grecu.  Autorul a dezvăluit detalii despre apariția cărții, felul în care au fost scrise poveștile, deosebirea poveștilor terapeutice de altele. Copiii au adresat o mulțime de întrebări: și serioase, și mai amuzante, Domnul Mircea Grecu răspunzând cu răbdare fiecăruia.

Toți participanții au avut parte de clipe de bucurie și multe emoții pozitive, dar și de o surpriză plăcută: autorul a oferit tuturor copiilor câte un exemplar al cărții „În căutarea fericirii pierdute”, pentru care i-au mulțumit scriitorului din suflet.

scr

 

„Puternic este cel care are inimă mare!”