Arhive

Mărţişorul bibliotecii

La biblioteca Maria Drăgan au loc mai multe ateliere de creaţie. De fiecare dată sunt efectuate cu multă dragoste şi răbdare obiecte handmade, pe care copiii le duc acasă pentru a le oferi părinţilor motive de bucurie şi mândrie. În aşteptarea  primăverii copiii au confecţionat simbolul lunii martie – un mărţişor deosebit, care nu poate fi pus la piept, în schimb încântă privirile tutror utilizatorilor bibliotecii.

Reclame

 Femeia a fost întotdeauna un ideal al artei 
(T Demetrescu)
La multi ani de 8 Martie!



Ai două inimi, mamă 

 Ai două inimi, mamă!
Cum mărul cel rodit

Mai multe mere are,

Cum stelele-n cer mai multe-s,

Vieţii noastre toate

Arzând necontenit.


Ai două inimi, mamă!

Cum noi am câştiga,

Ah, două pâini odată,

Şi ţie, pe-amândouă,

O, mamă, ţi le-am da.


Ai două inimi, mamă !

Să văd în ochii tăi

Ca spice mari şi coapte

Ce sub un cer de arşiţi

Se scutură uitate

Pe sfintele lor văi. 

                                                                       Grigore Vieru

           
            Ziua Internaţională a Femeii, sărbătorită pe 8 Martie, este o ocazie pentru fiecare de a aduce bucurii şi a oferi simboluri de apreciere pentru cele mai apropiate şi mai apreciate reprezentante ale sexului frumos.
            Ziua de 8 Martie este recunoscută pe întreg Mapamondul ca sărbătoare internaţională a femeii. Luna martie este prima lună a primăverii cînd toată natura renaşte şi razele soarelui încep să ne mîngîie uşor. Pură coincidenţă sau nu, în acestă lună se sarbătoreşte pe lîngă mărtişor si ziua femeii, a mamelor.
            Femeia este cea mai importantă fiinţă din lume, mamă şi iubită, elemente fără de care întregul univers nu ar exista. În data de 8 martie, Ziua Internaţională a Femeii este sărbătorită (în unele ţări fiind declarată prin lege zi liberă) în următoarele state: Albania, Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Bangladesh, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Brazilia, Bulgaria, Burkina Faso, Cambodgia, Camerun, Chile, Columbia, Croaţia, Cuba, Cipru, Danemarca, Eritreea, Finlanda, Georgia, Grecia, Guineea-Bissau, Islanda, India, Italia, Israel, Laos, Letonia, Kazajstan, Kosovo, Kirghizstan, Macedonia, Madagascar, Malta, Mexic, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Palestina, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Siria, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan, Ungaria, Uzbekistan, Vietnam, Zambia. În China, femeile au după-amiaza liberă de 8 martie.
            În această zi se obişnuieşte ca bărbaţii să dăruiască flori şi mici cadouri femeilor din viaţa lor – soţiilor, iubitelor, mamelor, fiicelor şi colegelor. În unele ţări  se mai  păstrează obiceiurile de dinainte de căderea comunismului, când de 8 martie, de Ziua Mamei, copiii făceau cadouri mamelor, bunicilor, învăţătoarelor şi profesoarelor.

Martie și mărțișor

      Martie aduce primăvara şi sfîrşitul iernii. În partea de nord a globului primăvara aduce echinocţiul de primăvară: în perioada de 19 -21 martie centrul Soarelui este direct perpendicular pe ecuator. Conform calendarului Gregorian martie este a treia lună calendaristică, dar conform calendarului Iulian reprezenta începutul anului, fiind schimbat mai tîrziu de romanii din antichitate.
     
    În martie oamenii caută primul ghiocel, care reprezintă simbolul venirii primăverii cu adevărat. Există mai multe superstiţii în ceea ce priveşte luna martie. Auzim deseori că „martie vine asemenea unui leu şi pleacă precum un miel” – adică primele zile din lună sînt reci şi capricioase, în timp ce ultimele sînt calde şi blînde. O altă zicală zice: „aprilie împrumută de la martie trei zile şi toate sînt rele”, ceea ce înseamnă că primele trei zile din luna aprilie sînt la fel ca în luna martie. O a treia superstiţie zice că „primele trei zile din lună sînt zile oarbe”, pentru că sînt nenorocoase. Dacă plouă în aceste zile, se presupune că va fi o roadă săracă în acest an.

     Specific pentru cultura românească  este ca în luna martie să se dăruiască şi să se poarte mărţişori. Se consideră că tradiţia mărţişorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, cînd Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna Marte, care era nu doar zeul războilui, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate era remarcată în culorile mărţişorului: roşu simbolizînd războiul, iar albul — pacea. Mărțișorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urări de bine, sănătate, dragoste și bucurie.


Într-un studiu dedicat mărțișorului poetul George Coșbuc afirma: „scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtîndu-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întîi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet… Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să se ofilească.”

   
     Mărțișorul se poartă toată luna martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer, crezîndu-se că aceasta va aduce belşug în casă. Se mai zice că dacă cineva îşi spune o dorinţă în acest timp, ea se va îndeplini numaidecît. În unele judeţe ale României mărţişoarele sînt purtate doar primele două săptămîni. În localităţile transilvănene mărţişoarele sînt agăţate de uşi, ferestre, coarnele animalelor domestice pentru a speria duhurile rele. În judeţul Bihor se crede că dacă te speli cu apă de ploaie căzută pe 1 martie vei deveni mai frumos şi mai sănătos. 
     
    Purtătorii de mărțișoare trebuie să știe că înțelepciunea populară spune că vor fi sănătoși și frumoși ca florile primăverii, plăcuți și drăgostoși, bogați și norocoși, feriți de boli și deochi.

Legenda Mărţişorului.

Citind definiţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, putem afla ca Marţişorul este un mic obiect de podoaba legat de un fir impletit – roşu cu alb – care se ofera in dar, ca semn al sosirii primaverii, mai ales femeilor şi fetelor, in ziua de 1 Martie. Tot DEX-ul ne mai spune ca “marţişor” este denumirea populara a lunii martie. Lucruri pe care, probabil, mulţi dintre voi le ştiau deja… Dar, oare, de unde vine numele de “marţişor”? Cine a inventat cuvantul şi ce semnifica la vremea aceea? De ce se poarta marţişorul?

Povestea marţişorului începe acum mai bine de 2000 de ani, pe vremea dacilor şi a romanilor. Tradiţia spune ca stramoşii noştri purtau monede gaurite, atarnate de un fir impletit – colorat in alb si negru. Banuţii erau de aur, argint sau metal obişnuit, indicand cât de bogata sau de saraca era persoana care ii purta. Albul insemna revenirea la viaţă a naturii si caldura verii, in timp ce negrul semnifica frigul iernii. Aceste marţişoare erau purtate la incheietura mâinii sau prinse in piept cu un ac, iar fetele credeau despre ele ca le vor aduce noroc, frumuseţe si le vor feri de razele arzatoare ale soarelui verii. Când copacii infloreau, femeile agaţau firul de o ramura, iar cu moneda respectiva cumpărau caş, pentru ca tot restul anului pielea lor sa fie albă si moale. În timp, rolul de talisman sau obiect purtator de noroc al marţişorului s-a transformat în simbol al iubirii. În acelaşi timp, şi firul negru a devenit roşu.
Întorcându-ne şi mai mult in timp, amintim ca săpăturile arheologice au scos la iveala marţişoare cu o vechime de peste 8000 de ani! Sub forma unor pietricele de râu, vopsite in alb si roşu, ele erau înşirate pe aţa şi se purtau la gât. Culoarea roşie era data de foc, sânge şi soare – însemnând naşterea şi viaţa, adica femeia. Iar albul era limpezimea apelor, culoarea norilor, zapada rece şi pura – semnificând înţelepciunea barbatului. Împletirea şnurului arată legatura inseparabila dintre cele doua elemente ale vieţii.
Tradiţia bănuţului este legată, de asemenea, de Legenda Babei Dochia, pastoriţa cu cele şapte cojoace, transformată într-o stânca. Se spune că Dochia a găsit într-o zi o monedă, a găurit-o, a legat-o de un şnur din fire de lană – albe şi negre – împletite, purtând-o la gât in semn de noroc.
Despre marţişor există, insă, multe alte poveşti şi legende. Una dintre ele vorbeşte chiar despre fabricarea mărţişorului, activitate care este “la modă” în zilele noastre, în apropierea zilei de 1 Martie. “A fost odata un om sărac, care confecţiona tot felul de lucruri pentru păpuşi: fundiţe, şnuruleţe si hăinuţe. Apoi le vindea in piaţă. Într-o zi, văzând că i s-au terminat materialele, omul a cautat prin casa saracacioasa, si tot ce a mai găsit au fost doua suluri de aţa alba şi roşie. Neştiind ce sa faca din ele, le rupse si le impleti… Era foarte mândru de ceea ce crease. Apoi, facu un mic tablou, de care prinse şnuruleţul. Si s-a gândit: «Cum să denumesc acest obiect? A, gata, stiu! O sa-i spun Mărţişor, deoarece suntem în luna lui martie şi chiar în prima zi. Aceste mărţişoare vor fi dăruite de către barbaţi femeilor, drept cadou!». Şi asa s-a dus vestea despre omul sărac, cel care a inventat acest simbol al primăverii.”
Dar, dintre toate legendele, poate cea mai interesantă şi mai frumoasă este povestea băiatului cel voinic care s-a luptat cu zmeul, legenda care s-a născut din basmele româneşti şi işi are originea tot în timpul stramoşilor noştri – dacii si romanii.