Arhive etichetă | bibliotecă

Maria Drăgan – când sunt adevăraţi, cântăreţii nu au moarte

Maria Drăgan s-a născut la 23 august 1947 în satul Bălăureşti, raionul Nisporeni în familia lui Anastasie şi Alexandrei Drăgan. Este al patrulea copil în familie. După terminarea studiilor de la Şcoala de muzică „Ştefan Neaga” din Chişinău devine solistă a Ansamblului de estradă al Filarmonicii de Stat din Chişinău. Apoi s-a manifestat ca vocalistă de estradă în cadrul Orchestrelor de muzică populară „Mugurel” (1974-1975) şi „Lăutarii” şi în cadrul formaţiei „Bucuria”. A cântat la restaurantul „Beciul vechi” din Chişinău şi la Palatul Sindicatelor din Chişinău.
S-a stins prematur din viaţă în satul natal la vârsta de 39 de ani la 6drag ocombrie 1986. Mumele Mariei Drăgan a fost înveşnicit în denumirea străzilor ce îi poartă numele în or. Chişinău şi în Nisporeni. Deasemenea, cu onoare şi mîndrie îi veşnicim numele, noi, filială a Bibliotecii Municipale «B.P. Hasdeu»
Repertoriu :
Maria Drăgan şi-a format repertoriul cu cântece culese din diferite zone ale Moldovei.
1.Hop, lele, hop
2.Leliţă Ioană
3.Foaie verde bob năut (cântec lăutăresc)
4.Vino, bade, vino!
5.Bine îi la şezătoare (Toarce, lele, toarce)
6.Cioca-boca la fereastră
7.Vai, sărmana turturică
8.De s-ar afla cineva (doină)
9.Cine nu-i de veselie

Zbor de cărți și fluturi

Scârţâitul unei uşi, adormita levitare flanând prin umbra îndesatelor scoarțe, tăcere și șoaptă… Suspansul celebritatii fiind „celebrat”, unice sunt miresmele titanelor de pe rafturi, dar flagrant zâmbetul de „papillon” sau „butterfly”  or simplu și cu fast deja de 140 de ani, printre rândurile nescriselor timpuri cu enigma fluturilor si sarutul jucauș al unei „Biblioteci colosale”. Palpitând amorțitul zbor de cărți și fluturi…

Această prezentare necesită JavaScript.

Muncă, Colaborare, Eficacitate.

O educaţie de calitate se realizează atunci cînd, la procesul de formare a micilor şcolari participă, în mod armonios, toţi factorii educaţionali : școală , familie și bibliotecă.

Relaţia de colaborare permanentă cu școala și biblioteca este una dintre condiţiile esenţiale care asigură succesul şcolar.

Implicarea bibliotecari motivează copii pentru lectură, dezvoltarea vocabularului și comunicare eficientă.

Dăruirea, experienţa, tinereţea, profesionalismul, puterea, curajul, interesul, implicarea, perseverenţa sunt doar cîteva din calităţile şi, în acelaşi timp, valorile unui bun pedagog care prin implicarea eficientă a bibliotecii în dezvoltarea intelectuală asigură o educaţie de calitate.

Biblioteca Maria Drăgan în colaborare cu Școala primară nr. 82 la o lecție demonstrativă.

20170314_12195920170314_121857

Noi, biblioteca, am venit cu cela mai interesante curiozități despre buburuză.

Știați că:

Buburuzele sunt insecte care fac parte din acceași familie cu albinele.

Buburuza (gărgărița) este cea mai bună prietenă a grădinarului. Ea apără plantele din grădina mâncând nenumarate omizi și viermi…

Imagine2Imagine1

Puzzle – pasiunea pentru orice vârstă!

Ce  face un copil într-o zi posomorâtă de martie? Fără îndoială – vine la bibliotecă!!! Aici îl așteaptă nu doar lectura. Ocupația preferată a copiilor rămâne jocurile puzzle.

Și nu este de mirare, deoarece ele au o mulțime de beneficii: dezvoltă abilitatea de a rezolva probleme, capacitatea de analiză, gândirea logică, creativitate, imaginația, îmbunătățește coordonarea dintre ochi și mâini și nu în ultimul timp răbdarea, ceea ce este foarte important în epoca vitezei în care trăim. Învață să ducă la bun sfârșit o activitate, să nu caute soluții gata făcute de alții, produsul final producându-le o satisfacție deosebită. Filiala Maria Drăgan a primit în dar de la un utilizator cîteva puzzle noi, făcându-i mai fericiți pe utilizatorii pasonați de ele.

новый коллаж

VĂ INVITĂM ȘI PE VOI!!!

.

 

 

 

 

 

 

Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraş cucereşte lumea

Autor: Vicky Myron în colaborare cu Bret Witter
Limba originală: engleza
Traducător: Ines Hristea
Editura: Humanitas Fiction
Anul apariţiei: 2012
Patruzeci de săptămâni în fruntea listei de bestselleruri a ziarului New York Times. Carte tradusă în peste treizeci de limbi si vândută în peste un milion de exemplare. În curs de ecranizare, cu Meryl Streep în rolul lui Vicki Myron.
Prin câte suferinţe poate trece un animal de companie? Ce impact poate să aibă asupra comunităţii? Câte vieţi poate să influenţeze? Cum a fost posibil ca un nefericit  pisoi abandonat să devină faimos, să transforme o mică bibliotecă în centru lumii şi atracţie pentru turişti, iar un mic oraş provincial din America să devină cunoscut în toată lumea?
    Cartea nu este doar despre un pisoi, este despre oraşul Spencer, statul Yowa, care este foarte frumos, probabil – cu lanurile nemărginite de porumb, cu oamenii  Dar, citind cartea, înţelegi că nimeni niciodată nu ar fi aflat despre existenţa acestui mic orăşel dacă nu exista pisoiul Dewey, numit după sistemul decimal de clasificare în biblioteci, aruncat în cutia de recuperare a cărţilor în una din cele mai geroase nopţi de iarnă. Este găsit în dimineaţa următoare de directoarea bibliotecii, Vicky Myron, pe care o cucereşte imediat. El le va readuce speranţa, entuziasmul şi prietenia locuitorilor.
    Şi nu era cel mai talentat sau inteligent pisoi din lume. Şi nu cânta la chitară, la harpă sau la pian. Era un simplu pisoi: vesel şi curios, înţelegător şi iubitor, înţelept şi cu suflet mare. Oare nu aceleaşi cuvinte le putem folosi la descrierea oricărui animăluţ ce ne aparţine? Desigur. Noi îi iubim şi este suficient.
     Dewey era iubit. Nu doar de directoarea bibliotecii, nu doar de toţi lucrătorii, utilizatorii, dar şi de persoanele ce au părăsit oraşul, de locuitorii întregii ţări şi nu numai… Însuşi existenţa lui Dewey a unit o mulţime de oameni absolut necunoscuţi, chiar şi gândul la pisoi trezea zâmbetul, nostalgia, amintirea despre clipele fericite ale vieţii.
     O carte uluitoare. Scrisă de o femeie cu o viaţă foarte complicată, trecută prin grele încercări, boli, intervenţii chirurgicale, moartea tragică a fraţilor. Pe parcursul cărţii vedem schimbările care au avut loc în oraş, în bibliotecă şi nu doar…
      Cartea nu se citeşte dintr-o răsuflare şi nu oferă doar bună dispoziţie. Dar este despre o  minune – despre un motan, care nu făcea nimic deosebit,  el pur şi simplu trăia într-o bibliotecă şi de la sine a devenit simbolul întregului oraş,o mică celebritate pentru care oamenii călătoresc multe mii de kilometri pentru a petrece câteva clipe cu el… Dewey a fost subiec pentru articole de ziar, DVD-uri şi documentare de televiziune, informaţia despre el fiind publicată nu doar în reviste din toate colţurile lumii, dar şi din Asia şi Europa. Dewey a rămas simbolul oraşului şi după moartea lui, despre care su anunţat peste 270 de ziare americane, printre care numărându-se şi New York Times şi USA Today.
Citate din carte:
  „Nu aveam televizor , aşa că stăteam de vorbă unii cu alţii.”
 „Asemenea majorităţii oamenilor, credeam că a fi bibliotecar înseamnă să ştampilezi data de predare pe spatele cărţilor.”
 „Pisoiul era sursa noastră de inspiraţie, prietenul nostru, exemplul nostru de supravieţuitor. Era unul dintre noi. Şi, în acelaşi timp, era al nostru.”

invit la lectură!