Arhive etichetă | impresii de lectură

„Un secret în Los Angeles”, autor Doina Postolachi

Ce este visul?   

Visul e lumea unde totul e posibil, lumea în care cele mai intense dorințe  și cele mai  puternice frici prind viață, devenind pentru o noapte ori pentru câteva clipe, sau pentru un vis realitatea noastră. Visul e o călătorie a spiritului în alte lumi, unde trecutul și prezentul se întrepătrund și viitorul poate fi trăit cu anticipație. Toți visăm, însă nu toți credem în puterea visului. Ne-am întrebat vreodată de unde provin visele și care e misterul lor? Posibil, visul este o harta a comorilor ascunse în noi. Interesul pentru vis s-a dezvoltat din vremuri străvechi. De la shamani, babe, clarvăzători la cărți și dicționare despre vise, taina visului, devenind în cele din urmă prețios instrument pentru psihologi.
   Doina Postolachi invită la visare și la urmarea îndemnului din vis  în ,,Un secret în Los Angeles” . Poate secretul Los Angeles-ului  e o dovadă de dragoste din partea Universului, poate acest vis al protagonistei, e un dar de la îngerul păzitor, un mic , dar semnificativ, mesager al divinității.  
 Povestea vieții menajerei Karen cheamă la visare, acolo unde dorințele își găsesc soluția, emoțiile își găsesc eliberarea, acolo unde ieșim învingători.  
           ,,Karen se simțea din ce în ce mai ușurată…Doamne, lumea visătorilor este atât de minunată! Fără visători, nu ar fi existat fericirea, vindecarea, abundența financiară…
Acestea există azi pe lume pentru că au fost visate de cineva odată!”

           

Ș i ca să nu moară visurile și să nu îmbătrânim repede, după cum spunea Karen, să nu uităm să schimbăm pernele,poate, din când în când.
    Karen se considera o norocoasă și în viitorul nu prea îndepărtat va fi cea mai fericită străbunică din lume!

„Grădina de sticlă”, autor Tatiana Ţîbuleac – impresii

Impresia creată de cartea „Grădina de sticlă” își manifestă forța de impunere prin contradictoriul expus în roman, pe acesta putându-l califica și ca obiectiv al Tatianei Țîbuleac : redarea unor evenimente politice, economice și etnice într-un limbaj poetic prin care se fac diverse comparații și asocieri. Astfel se materializează expunerea unor acțiuni obiective în stil subiectiv prin acele cuvinte ale copilei, care, prin dureroasa povestire a propriei trăiri, își redă sinele prin sentimente cauzate de diverse evenimente specifice anilor ’80 și ’90. Acest mod de redare face simțită senzația asocierii (posibil inconștiente sau involuntare) acestei copile cu însăși autoarea romanului, care, prin limbajul folosit, poate fi calificată ca fiind copila dată. Acest fapt și condiționează autenticitatea lucrării. Multiplele istorii din roman (adopția Lastocikăi, trăirile sale negative din orfelinat și ulterior cu mama vitregă, modul de supraviețuire, impunerea limbii ruse ca intermediu de comunicare și ulterior redescoperirea destul de dificilă a limbii române, violența etc.) evidențiază dezagregarea unor relații, naivitatea unor obiective, răni ce pot fi văzute din punct de vedere psihic, transfigurarea propriei identități, o neliniște ce poate cauza diverse modificări psihologice, o căutare și permanentă încercare de a înțelege propriul eu. Textul dat în mod cert crează imaginea unei realități politice expuse în stil poetic, cel din urmă uneori fiind destul de dur prin analiza comparativă a două lumi diferite prin limbă, identitate, cultură, ideologie etc. și a căror diferență cauzează încă o durere a personajului. 
Anume redarea unui fundal social și istoric printr-un discurs literar și sentimental formează un personaj cu o bogată experiență de viață și care instituie realitatea nevralgică printr-o reabilitate literară și crează impresia unei analize efectuate prin sentiment și a unui simț redat prin asociere.

Care sunt impresiile voastre, dragi cititori?