Arhive etichetă | poet

Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cît va trăi neamul românesc…

george_cosbuc

George Coşbuc  se naşte la  20.09.1866 în satul Hordou din nordul Ardealului . La 09.05.1918 poetul încetează subit din viaţă.

„Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru… Această golire a neamului nostru a închis ochii pe veci ”

                             Bogdan Duică

Scriitor ardelean, Coşbuc este fiul unui preot din Năsăud. Îşi face studiile în Transilvania şi îşi îmtemeiază educaţia pe cultură clasică şi germană, urmînd Facultatea de Filologie şi Litere din Cluj.

În 1889 trece munţii şi se stabileşte în regat, unde Maiorescu îi oferă un post de funcţionar. Coşbuc renunţă destul de repede la această slujbă, preferînd să trăiască din colaborările la diverse reviste sau ca autor de manuale şcolare. Primul volum de versuri, Balade şi idile, se bucură de succes şi îl propulsează printre scriitorii consacraţi. Urmează volumele Fire de tort, Cântece de vitejie. De asemenea, Coşbuc traduce cărţi fundamentale, precum Iliada lui Homer sau Divina Comedie a lui Dante. Cultura clasică solidă şi experienţa de traducător contribuie la consolidarea artei versificaţiei şi fac ca George Coşbuc să fie un maestru al ritmului poetic.

Scriitori români: fişe bibliografice, rezumate, comentarii, texte critice / Doina Ruşti. – Bucureşti: Editura Niculescu, 2008

Reclame

„Două lucruri sunt imposibile în viață: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea” — Adrian Păunescu

 

adrian_paunescuAdrian Păunescu sa născut –  20 iulie 1943Copăcenijudețul BălțiRomânia, astăzi în Republica Moldova şi a decedat – 5 noiembrie 2010București. A fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poetpublicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros.

În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.

Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova și, în 1960, Școala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia), fiind coleg, printre alții, cu actrița Silvia Năstase. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București. A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani. Cărțile sale au fost editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare. Un număr apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock; există și situații în care Păunescu a colaborat direct cu muzicienii, îndeosebi în cadrul Cenaclului Flacăra. Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.

E prea puţin

De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.

Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.