Arhive etichetă | romancier

Cezar Petrescu – romancier, nuvelist, traducător şi gazetar român.

„A ierta e o manieră teribilă de a te răzbuna”

Cezar Petrescu

cez

Născut: 1 decembrie 1892, Comuna Cotnari, Iași
Decedat: 9 martie 1961, București, România

A debutat cu ecou în 1921 cu Scrisoarea unui răzeș, urmat doi ani mai tîrziu, de volumul, tot de proză scurtă, Drumul cu plopi. Abia în 1927 deschide seria romanelor, cu Intunecare, care avea să capete apoi proporțiile cunoscute.

Ambițios peste măsură, scriitorul a năzuit să creeze, ceea ce a anunțat în 1931 a fi „cronică românească a secolului ХХ”, după modelul dacă nu al lui Balzac, cel puțin al lui Zola. Voia să edifice, după un proiect bine descris, o construcție de mare proporții, totuși coerentă, în care scrieri pînă acum create să se armonizeze cu altele noi, ansamblul construindu-se într-o imagine mozaică dar monumentală a secolului său.

Critica literară i-a tratat opera cu asprime, după ce la început îi salutase primele volume.

Lovinescu, Șerban Cioculescu, Pompilius Constantinescu, G. Călinescu au fost unanimi în aprecieri foarte severe. Cu siguranță că mai vehement a fost Călinescu în Istorie. Aprecia, de pildă, că Întunecarea e un roman eșuat iar „așteptatele opre închegate n-au venit”. Teribil e verdictul final din capitolul, amplu, închinat prozatorului: „Mai tîrziu, cînd literatura română va fi mai bogată, istoricul nu va acorda lui Cezar Petrescu decît cîteva rinduri”. Și aceasta pentru că „opera lui Cezar Petrescu nu are raport cu literatura adevărată”.

Romanele lui Cezar Petrescu constituie, în ciuda populației de care s-au bucurat, tot atîtea eșecuri estetice, fiindcă scriitorul este superficial, jurnalistic în sensul rău al cuvîntului, suferind de inflație verbală, de snobism cultural, substituind incapacitatea-i de a străbate în adîncimile sufletului și faptelor personajelor sale, prin detalii inutile și expuneri fastidioase. Puținătatea umană și sărăcia epică viciază această operă, această masă românească ciclic concepută, pe care orice comparație cu Jules Romains, cu Georges Duhamel sau Roger Martin du Gard o strivește. De altminteri ea a fost cu justețe desconsiderată de critica literară contemporană, care nu s-a lăsat impresionată de ambițiile autorului, de vastitatea demersului său naiv. Și, totuși, poate că mai tîrziu, cîndva, romanele lui Cezar Petrescu, deși atît de grevate de literaturizare, vor servi ca document pentru alți scriitori sau pentru istoricii interesați de mentalitatea unei epoci de rară efervescență.

Literatura română. Dicționar – antologie de istorie și teorie literară / aut. și coord. Iurie Colesnic, alcăt. Lora Bucătaru. – Museum, 2001. – 388 p.

Reclame

George Călinescu – personalitate a culturii şi literaturii române, romancier, poet, dramaturg, critic, istoric literar şi publicist

Ce este scriitorul? Un creator de monumente morale făcute cu spiritul şi cu mîna. 

George Călinescu

s560x316_george-calinescu

George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, în Bucureşti. Este înfiat de către Maria şi Constantin Călinescu. Adolescenţa lui este marcată de moartea tatălui şi mutarea la Iaşi. Urmează cursurile Liceului la Gheorghe Lazăr, în Bucureşti, apoi Liceul Internat din Iaşi, iar examenul de bacalaoreat îl susţine la Liceul Mihail Viteazu din Bucureşti. Se înscrie la facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii bucureştene, luîndu-şi licenţa în italiana-franceză şi în română. Colaborează la numeroase reviste, face traduceri, scrie cărţi şi se impune în critica literară românească prin studiul Opera lui Mihai Eminescu (1934-1936).

Se dedică unei cariere universitare, mai întîi la Iaşi , apoi la Bucureşti.

După instalarea comunismului, Călinescu se bucură de prestigiu academic şi un timp se implică în activităţi politice, ca deputat.

Rămîne în conştiinţa generală în primul rînd ca autor al unei lucrări fără egal – Istoria literaturii române de la originei pînă în prezent (1941). A scris numeroase studii de istorie şi critică literară, dar şi versuri, teatru, mai cu seamă romane realiste: Cartea nunţii, Enigma Otiliei(1938), Bietul Ioanide, Scrinul negru.