Ioan Slavici – explorator al frumuseții graiului și al sufletului poporului român

Ileana cea şireată Stan Bolovan Păcală în satul lui [[Text]] . – 
Chişinău : Cartea Moldovei, 1998 . – 
44 p. : il.

Ileana cea șireată este o povestire publicată pentru întâia oară în anul 1872 în ,, Convorbiri literare”.
Opera are structura unui basm și prezintă povestea a trei fete de împărat cărora, înainte de a pleca la război, tatăl le lasă în dar câte o floare frumoasă, o păsărică veselă și un măr fraged, acestea reprezentând credința fetelor. Cel cu care se războia tatăl fetelor era împăratul din regatul vecin care la rândul său avea trei fii, iar planul acestora era de a fura credința fetelor.

Moara cu noroc / Ioan Slavici . – 
Bucureşti : Litera, 2017 . – 
172 p.

Nuvela Moara cu noroc a fost publicată în anul 1881, în volumul ,,Novele din popor”.
Opera este considerată o nuvelă psihologică, de factură realistă, accentul fiind pus pe construcția personajelor și conflictul interior al acestora. De asemenea, textul scoate în evidență consecințele nefaste pe care le au dorința de îmbogățire și depășirea condiției sociale cu orice preț, având astfel un rol moralizator.

Floriţa din codru : [poveşti] / Ioan Slavici ; antol., pref. şi note de Constantin Mohanu-Lovişteanu . – 
Chişinău : Prut Internaţional, 2008 . – 
149 p. : il.

Florița din codru ,,are fața ca zorile dimineții, ochii ca și câmpul cerului și trup ca raza soarelui”, iar Lăptița, fiica ,,păcurarului” (păstorului), ,,are fața albă ca spuma laptelui și păr moale ca lâna mielușeilor”

Mara / Ioan Slavici . – 
București : Litera, 2017 . – 
334 p. 

Publicat pentru prima dată în anul 1894, romanul Mara este considerat una dintre cele mai reușite opere ale lui Ioan Slavici,tocmai prin prisma faptului că autorul reușește să redea, într-o manieră realistă, lumea locuitorilor dintr-un târg din Ardeal – Radna – la sfârșitul secolului XIX -lea și începutul sec

Pădureanca . – Bucureşti : Cartex 2000, 2007 . – 126 p.

Pădureanca este o nuvelă psihologică denumită și ,,dramă a opțiunii” și este inspirată de evenimentele din anul 1873, mai exact de epidemia de holeră, moment în care autorul și-a pierdut cei doi părinți.
În această nuvelă se vorbește despre dragoste și căsătorie în contextul vieții rurale.

Închisorile mele : [scrisori] . – 
Bucureşti : Allfa, Paideia, 1996 . – 
219 p.

Multă amărăciune, mare necaz, oarbă mânie, neâmblânzită ură mi-ar fi ținut sufletul în zbuciumări necurmate și mi-ar fi secătuit puterile la zile de bătrânețe, dacă nu mi-ar fi fost păvază sufletească sfânta iubire de oameni.

Băiatul cu pijamale în dungi, autor John Boyne

Băiatul cu pijamale în dungi / John Boyne ; trad. din lb. eng. de Lucia Ostafi-Iliescu . – 
Bucureşti : RAO International Publishing Company, 2013 . – 218 p.

Odată citit, acest roman poate fi calificat ca fiind destul de emotiv, argumentul constând în redarea lumii prin gândul și sentimentul unui copil. Faptul dat a generat forța de atracție a acestei creații literare prin care autorul John Boyne urmărește, atât prin limbaj, cât și prin acțiune, expunerea simplității lumii văzute și analizate de copil. Simplitatea dată însă se complică prin intermediul citirii printre rânduri, aici fiind necesară analiza și mentalitatea omului matur. În așa mod devine clar succesul romanului în întreaga lume, odată ce s-a tradus în jur de 50 de limbi, s-a vândut în peste 9 milioane de exemplare, în 2007 și 2008 a ocupat primul loc în lista Best Seller (lista de proeminență a celor mai vândute cărți în SUA), tot atunci a devenit cea mai vândută carte a anului în Spania iar în 2008 s-a realizat și un film cu același nume.

Simplitatea limbajului și acțiunii permite cititorului (nu copil de altfel) să înțeleagă gândurile băiatului de 9 ani, Bruno, gânduri devenite foarte insistente odată cu schimbarea domiciliului întregii familii din Berlin în Auschwitz, cel din urmă oraș fiind numit de către copil drept Out-With. Atât Bruno, cât și sora sa Gretel, nu înțeleg această schimbare a locului de trai (cauza este ridicarea în funcție a tatălui), ca rezultat avâd loc analiza profundă a împrejurărilor. Pentru băiat totul pare enigmatic : casa de aici cu „doar” 3 etaje, severitatea crescândă a tatălui, tristețea permanentă a mamei, mulțimea de soldați care umblă permanent prin casă, printre care și locotenentul Kotler, de doar 19 ani (admirat, de altfel, de către sora sa), „cu cizmele lui negre, de parcă nimeni nu era mai important pe lume decât el” , gânditoarea Maria – menajera familiei, bătrânul bucătar Pavel, aflat ca fiind fost medic, profesorul particular Herr Liszt, calificat ca „un mister pentru Bruno” și singurătatea din jur simțită din plin. Anume această lipsă a copiilor, în prim plan a prietenilor săi din Berlin – Karl, Daniel și Martin, îi cauzează o plictiseală insuportabilă, care, la rândul ei, îl determină să caute răspuns la întrebările insistente privind tot ce se întâmplă și de ce.

Văzut de către Bruno ca fiind unicul loc cu oameni în împrejurimi, lagărul de exterminare, înconjurat cu sârmă ghimpată, are în fața copilului imaginea unui loc de odihnă, fapt ce îi determină curiozitatea aflării cât mai multor lucruri. Rezultatul este examinarea locurilor înconjurătoare, obiectivul fiind respectivul lagăr. În acest mod are loc întâlnirea dintre Bruno și Shmuel – băiatul aflat dincolo de sârma ghimpată, trist, cu pajama în dungi, murdar și stând în așteptare permanentă. Diferența foarte mare dintre acești copii, din toate punctele de vedere, nu este o piedică în fața comunicării reciproce și împrietenirii acestora. Această strânsă legătură durează practic în fiecare zi, timp de un an, fiind și marea taină a lui Bruno în fața familiei.

Odată ce nu sunt înțelese tristețea, izolarea și foamea permanentă ale lui Shmuel, devine curioasă lumea de dincolo de sârmă, prietenii din Berlin sunt practic uitați iar lumea de aici obține o altă imagine. Dar adevărul crud determină familia, cu excepția tatălui, să se întoarcă în adorabila casă de cândva, fapt cu greu acceptat de către Bruno odată cu apariția noului prieten. Realitatea însă impune.

Dar dispariția neașteptată din lagăr a tatălui lui Shmuel îl determină pe Bruno să-și ajute prietenul în căutarea acestuia, cu puțin timp înainte de plecarea în Berlin. Drept urmare, are loc trecerea respectivei sârme ghimpate și schimbarea hainelor, îmbrăcând și el acea pajama cu dungi… Consecințele se subînțeleg iar hainele lăsate lângă sârmă sunt găsite ulterior de propriul tată, omul responsabil de acest lagăr de exterminare…

Pentru înțelegerea subiectivă a mesajului acestui roman, este necesară lecturarea sa, obiectivitatea constând în cunoașterea istoriei din timpul celui de-al doilea război mondial iar subiectivitatea – în perceperea esenței gândurilor unui copil și simțirea sentimentelor acestuia.

Părintele basmelor Charles Perrault


     Departe – departe, peste nouă mări și nouă țări, se află o împărăție fermecată, în care trăiesc zâne bune și cotoroanțe bătrâne, prinți viteji și prințese preafrumoase, care te invită pe tărâmul fermecat al fanteziei, unde-i vei întâlni pe Motanul încălțat, Cenușăreasa, Degețel, Frumoasa din pădurea adormită, Barba albastră, Șoricelul alb și alte personaje create de scriitorul și povestitorul francez Charles Perrault.
          Basmul „Motanul Încălţat” a cunoscut de-a lungul anilor mai multe variante, păstrându-se însă personajele şi finalul fericit. Povestea ne demonstrează că agerimea minții Motanului a depăşit inteligenţa fiinţei omeneşti, determinându-l pe fiul de morar, apoi pe rege şi pe căpcăun să asculte de el.
,,Motanul Încălțat” este un basm celebru, pe care copii îl citesc și recitesc cu mare plăcere.
     “Cenușăreasa” este un basm popular. Se cunosc mii de variante ale basmului în toată lumea, astăzi apar și multe variante de ecranizări. Personajul principal este o fată, care prin bunătate, multă muncă și înțelepciune ajunge să invingă realitatea crudă a vieții și să se bucure de surprizele vieții. Morala este că  nu trebuie să așteptăm minuni, minunile  se întâmplă doar, muncind. Fericirea și-o clădește omul singur.
     Morala acestor povești își asumă scopuri mai lumești, în ciuda ambalajului lor viclean și inteligent în universul fantastic al zânelor și animalelor vorbitoare.
Încântătoarele povești din Mama Gâscă au fost scrise  de Charles Perrault ca să-i distreze pe copiii lui. Poveștile lui reprezintă versiunea modernă a unor povești populare aproape uitate, repovestite de Perrault într-un stil simplu și firesc. Poveştile rămân un  izvor al bunei dispoziţii şi al moralei din care toţi avem de învăţat.
Poveștile lui Perrault au intrat în cultură, pătrunzând practic la toate nivelurile de artă și divertisment modern – de la cântece rock, filme populare până la cele mai sofisticate povești ale unor fabuliști.
     În timp ce acum ne gândim la basme ca la literatura pentru copii, în epoca lui Perrault nu existau așa ceva ca literatura pentru copii.
Bucurați-vă și savurați din minunatele povești ale lui Charles Perrault.

Charles Perrault – străbunicul basmelor

La 12 ianuarie 1628 s-a născut scriitorul francez Charles Perrault, despre care se spune că ar fi tatăl, bunicul sau chiar străbunicul basmelor pe care părinții le citesc și azi copiilor. Scufița Roșie, Frumoasa din pădurea adormită, Cenușăreasa – personaje îndrăgite și cunoscute de către toți copii de pe glob. Vă propunem spre lectură cărțile cu cei mai renumiți eroi, aflate în colecția bibliotecii.

Motanul încălţat [[Text]] . – 
Chişinău : Silvius Libris, s. a. . – 17 p. : il.

Motanul încălțat este un basm răspândit în Europa despre un motan neobișnuit. El este personaj în poveștile din Europa, cele mai cunoscute fiind cele culese de către Charles Perrault în 1697 din Contes de ma mère l’Oye (Poveștile Mamei Gâște) sub numele de Le Maistre Chat ou le Chat botté „Jupânul pisoi sau motanul încălțat”. Povestea relatează întâmplările unui stăpân sărac, care ajunge bogat prin șmecheriile pe care le face folosindu-și motanul, cunoscută în sute de variante.

Prinţesa cea isteaţă sau Aventurile Finuţei / Charles Perrault ; il. : Serghei Samsonov . – Chişinău : Prut Intern., 2011 . – 24 p. : il.

În carte se povestește despre un rege care se hotărăște să declare război altei țări. El lasă țara pe mâna unui ministru cinstit și priceput, dar își face griji pentru cele trei fete ale sale care rămân singure, pentru că mama lor murise și nu aveau nici măcar un frate. Una din fete era poreclită Molicică , una Gureșa, iar cea mică Finuţa.

Riquet cel Moţat / Charles Perrault ; il. : Serghei Samsonov . – Chişinău : Prut Internaţional, 2008 . – 16 p. :il.

Cartea este despre un băiețel urât, dar căruia zânele ursitoare i-au dat deșteptăciune. A venit pe lume cu moț de păr roșcat în creștetul capului, fiind numit Riquet cel moțat. Ursitoarele i-au mai dat darul de a oferi minte fetei pe care o va iubi din tot sufletul. În țara învecinată se născu o prințesă frumoasă ca nimeni alta, dar prostuță. Fata creștea tot mai frumoasă și devenea tot mai proastă. Dar viața ei se schimbă când îl întâlni pe Riquiet cel moțat…

Neisprăvitul / Charles Perrault ; il. : Serghei Samsonov . – 
Chişinău : Prut Intern., 2011 . – 
12 p. : il.

Este vorba despre un băiat atât de prost încât nu avea pereche. Oamenii râdeau de el peste tot, dar mama lui îl iubea foarte mult și deși îl știa că e prost și neîndemânatic, era convinsă nu poate fi chiar atât de rău. Într-o zi, mama îl întreabă pe băiat dacă nu îi este și lui rușine că toți îl fac prost, însă el îi spune că nu este vina lui.

Barbă-Albastră / Charles Perrault ; il. de Serghei Samsonov . – Chişinău : Prut Intern., 2008 . – 
16 p. : il.

Regele Barbă-Albastră dorește să se căsătorească, el reușește în cele din urmă să ia de soție pe fiica frumoasă a unei vecine. Aducând mireasa în casă dorește să o pună la încercare, dacă ea îl iubește cu adevărat. El îi spune tinerei femei că trebuie să plece într-o călătorie, încredințându-i cheile casei, cu condiția să nu intre în odaia care este închisă cu cheia de aur. Din plictiseală și curiozitate, femeia va folosi în cele din urmă și cheia de aur, unde o va găsi pe prima soție ucisă de Barbă albastră. Regele întors găsește urme de sânge pe cheia de aur și vrea să-și pedepsească soția. Aceasta va scăpa de la moarte când sosesc frații ei, care în cele din urmă îl ucid pe rege. Tema poveștii va fi preluată în alte opere literare sau muzicale.

Piele-de-măgar / Charles Perrault ; il. : Serghei Samsonov . – Chişinău : Prut Intern., 2011 . – 16 p. : il.

  În carte este vorba despre un rege care își iubea la nebunie regina. Nu aveau copii, în schimb aveau un măgar care părea obișnuit, doar că făcea bani de aur. Dar regina se îmbolnăvi și după o vreme muri. După ce plânse mai multe luni după soție începu a se gândi la o nouă însurătoare. Hotărî să se însoare cu nepoata, mai frumoasă decât regina și cu însușiri sufletești aidoma ei. Dar fata, speriată de această căsătorie nepotrivită, ceru să îi îndeplinească trei dorințe înainte de a accepta. Mai ceru și pielea de măgar, socotind că regele nu se va îndura să omoare animalul care îi aducea atâta aur. Ce a hotărât regele? Aflăm din carte.

Frumoasa din pădurea adormită / Charles Perrault ; il. Serghei Samsonov . – Chişinău : Prut Intern., 2008 . – 16 p. : il.

Departe-departe, peste nouă mări și nouă țări, se află o împărăție fermecată, în care trăiesc zâne bune și cotoroanțe bătrâne, prinți viteji și prințese preafrumoase. Răsfoiește paginile volumelor din această nouă serie de povești clasice frumos ilustrate și pătrunde pe tărâmul fermecat al fanteziei. În acest volum te vei întâlni cu Frumoasa din pădurea adormită.

Degeţel / Charles Perrault ; il. Serghei Samsonov . – 
Chişinău : Prut Internaţional, 2008 . – 
16 p. : il.

Un tăietor de lemne sărac avea șapte feciori, din care al șaptelea nu era mai mare de un deget, din care cauză era numit „Degețel„. În decursul anilor el n-a crescut de loc, fiind considerat de ceilalți un prostănac. Când el a împlinit vârsta de șapte ani, a izbucnit o foamete în țară. Părinții feciorilor s-au hotărât să-și părăsească copiii lăsându-i în pădure. Degețel aude noaptea planurile părinților, iar pe drumul spre pădure presară pietricele pentru a regăsi drumul spre casă.

Ulița copilăriei lui Ionel Teodoreanu

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ulita.jpg

E o umilă şi neştiută uliţă de margine de târg. E firavă şi goală: numai pământ şi pietre.  Uliţa mea e paşnică, tăcută. Rareori o tulbură năvala târgului. Prin ea străbat carele cu boi venind de la țară.
Când a venit pe lume fratele meu cel mic, uliţa îl aştepta la poartă. El nu ştia: era aşa de mic! Căsuţa lui de-atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliţă prin care putea păşi; ochii mamei – singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci ştia doar să scâncească şi se numea Scâncea-voievod.
     Uliţa avea şi un felinar, pripăşit printre rarii ei copaci.  În fiecare seară, un moşnegel ghebos venea şchiopătând până la felinar; îi vorbea ceva la ureche, ocrotindu-şi vorbele cu mâinile, şi felinarul îi răspundea cu o lumină care dăinuia toată noaptea.

Şi nu râvnea nimic alt copilul, decât ce avea: o casă cu părinţi şi cu bunici; o uliţă cu joacă şi cu jucării. De mult nu mai şedea în braţele uliţei, de mult nu se mai juca pe ea. Era mare. Acum păşea pe uliţă, şi atît: drumeţ. În mersul ei spre casa noastră, uliţa nu mai avea tovarăş: era o albie secată. Şi trupul lui, fără să vrea, se plecă. Şi mîinile lui fără să vrea, se opriră deasupra uliţii, în locul unde, odinioară, abia ajungea creştetul copilului prea mic să se încumete pe uliţă.
Sufletul lui dezmierdă prin noapte, jos, aproape de pămînt, capul unui copil care plîngea: copilăria lui. Ieşiseră credincioşii de la denii, din biserica uliţii. În lumina lunii, uliţa se făcuse albă, albă.
Şi uliţa asculta, în ţârâitul greierilor, ecoul plângător al celor două peniţe, atât de îndepărtate, scârţâind două doruri risipite în nemărginirea nopţii.
Vestea se prăbuşi în noi ca o ciocîrlie fulgerată de soare; la fel pierise copilul, între străini.

Uliţa ştiu. Căci peste puţin, poarta ogrăzii s-a deschis larg, aşa cum deschide bocetul o gură de om. Bunicul, în coşciug, îşi urma nepotul. Curând, cei rămaşi, părăseam căsuţa; fugeam de acolo.
Trecu vremea, trecu … Şi-n locul ei era o altă uliţă, pe braţele căreia râdeau alţi copii …