Noaptea despărțirii de Jennifer A. Nielsen

Acest roman, odată citit, este văzut ca o îmbinare a literaturii artistice cu unele date istorice, în cele 47 de capitole ale sale pe deplin redând starea de lucruri a Germaniei în anii 60, după al Doilea Război Mondial. Descrisă este împărțirea Berlinului în compartimentele Est și Vest de către țările care au învins Germania în respectivul război, o cauză fiind controversele dintre acestea și URSS. Totul are loc cu o viteză de nedescris, în roman acțiunea fiind inclusă într-o singură noapte – cea a divizării Berlinului printr-un zid, care poate fi calificat ca un cuțit în inima orașului. Cel din urmă este redat de către autoarea Jennifer A. Nielsen ca fiind deja „o simfonie a șoaptelor”. Periculoase au devenit până și gândurile, cele privind evadarea în partea de vest a orașului având riscul de a fi auzite. În așa mod este expusă trădarea din partea unor persoane în care este o anumită încredere, necunoscuții având deja imaginea celor lipsiți de dorința de a trăda.

Frații Fritz și Gerta sunt eroii principali ai romanului iar efortul depus de aceștea în scopul obținerii libertății de a trăi și a fi alături de cei dragi este un intermediu prin care autoarea redă unicitatea familiei, prieteniei și a felului de a fi al omului. Odată ce nivelul de trai în cele două părți ale orașului diferă foarte mult, tatăl și fiul Dominic decid să plece pentru a se convinge de acest fapt, urmând să revină peste câteva zile pentru a-i lua pe cei rămași – mama, Fritz și Gerta. Însă această acțiune este stopată de zidul care separă Berlinul în două părți și peste care este imposibilă evadarea, fiind strict păzit și costând viața. Drept urmare, revederea va avea loc peste patru ani, timp în care divizarea familiei este însoțită și de o tăcere deplină între cei plecați și cei rămași.

Ideea săpării unui tunel sub zid prin care să devină posibilă trecerea în partea de vest a orașului aparține Gertei. Însă este o idee datorată apariției tatălui și fratelui Dominic pe respectivul zid și dansului cunoscut al acestora, un dans prin care Gerta înțelege mesajul – săpare și întâlnire. Acțiunea este facilitată de un simplu desen transmis de către aceștea prin prietena Anna, desen ce înfățișează un bloc părăsit, în interiorul căruia se poate începe săparea acelei treceri subterane. Această dorință de trăire a unei alte vieți și de aflare în anturajul unor oameni cu o altă mentalitate, fel de a fi și a acționa își datorează o bună parte din putere însăși morții lui Peter – fratele Annei, care, în încercarea de a evada, a fost prins și ucis. Așa este descris felul de a fi al clasei superioare de atunci, dornică mereu de a subordona pe altcineva, faptul dat fiind însăși condiția existenței sale.

De neignorat este felul în care Gerta îl convinge pe fratele Fritz să se alieze în scopul atingerii obiectivului privind libertatea de a fi și reunirea familiei de cândva. Imagine aparte au și diversele improvizări pe care le fac aceștea în fața oamenilor din frica de a nu se vedea adevărata față a stării de lucruri și de a nu fi pedepsiți din cauza dorinței de a trăi după propriile obiective și nu ale altora.

Valoare aparte are felul în care Anna joacă rolul unei prietene pierdute din cauza morții fratelui său și a unei mentalități admise, un rol nevăzut de către Gerta și Fritz și o pierdere cu greu acceptată, dar făcut de dragul aceleiași familii, așa precum Anna intră în acest spectacol în scopul păstrării secretului evadării. În așa mod în roman este redată imaginea unei prietene adevărate – persoană care suportă diverse presiuni dar care nu scoate în vileag faptele fraților și care, în numele dorinței lui Peter, împreună cu părinții se aliază acestora în procesul de evadare.

În roman pe larg este descris felul în care Fritz și Gerta formează acest tunel, neajunsurile pe care le suportă, ideile care facilitează munca depusă, gândurile personajelor și imaginea părții de est a Berlinului.

Nu poate fi trecută cu vederea nici trădarea pe care o face Viktor, văzut deja ca fost prieten al lui Fritz. Odată înrolat în armată, devine totalmente un alt om prin acceptarea unei mentalități aflate împotriva societății și îndeplinirea unor ordine prin care aceasta este rănită. În așa mod se pot compara acțiunile Annei în numele prieteniei și cele ale lui Viktor – reprezentant al trădării. Acesta este redat ca o piedică în fața evadării, odată ce în respectiva noapte personal se prezintă în casa familiei date pentru a-l înrola pe Fritz în armată.  Dar lipsa prietenului de cândva, aflat în tunel în așteptarea mamei și sorei, blochează acțiunea sa. Acestea fac tot posibilul pentru a ascunde faptele suspecte și în final fugind spre tunelul văzut ca salvare din mlaștina diverselor lipsuri, în prim plan al celei de a fi cel care ești, spre oceanul libertății acțiunii, gândirii și a celui din tine și din jur.

Pe lângă fidelitate și trădare, o imagine aparte în roman deține ofițerul Muller subordonat legislației, dar pe care într-un final o încalcă de dragul propriei familii, văzută ca fiind fericită doar dincolo de zid și în numele căreia își sacrifică viața în timpul aceleiași evadări prin intermediul aceluiași tunel.

Pe deplin se simt sentimentele mamei, Gertei și ale lui Fritz odată ce îi aud pe tată și Dominic de cealaltă parte a tunelului, formându-se imaginea reîntâlnirii unei familii după 4 ani de lipsă și dor. Singura piedică e doar un perete de pământ în interiorul tunelului, un perete cu greu străpuns și în sfârșit având loc visata revedere. Familia, formată cândva din părinți și 3 copii, devine acum mai numeroasă prin cei care, având aceiași dorință de a fi un cineva, au încurajat înaintarea spre atingerea obiectivului prin ceea ce au făcut și simțit. Astfel, consecințele războiului, precum însuși acesta, obțin imaginea unui intermediu de verificare a fidelității anumitor persoane, a felului de a fi al propriului sine în diverse situații și a stării de lucruri în lumea interioară.

Toate gândurile, eforturile, lipsurile și obiectivele personajelor acestui roman au o forță de impunere aparte în perceperea și analiza făcută de către cititor mesajului redat de această creație literar-artistică. Subiectul abordat denotă realitatea din trecut și imaginea celor care au creat-o. Diversitatea situațiilor facilitează comparația făcută între oameni, acțiunile și ideologiile acestora, fapt condiționat de obiectivul celui care scrie și meditația celui care citește.

Romanul este inclus în Concursul de lectură BĂTĂLIA CĂRȚILOR, categoria 11-14 ani.

„Aleea cu licurici”, de Kristin Hannan

Aleea cu licurici” de Cristin Hannah este o poveste despre  prietenie din adolescență până la maturitate.
     Scriitoarea ne oferă  un roman despre două fete din medii sociale foarte diferite, pe care le urmărim pe măsură ce ele ajung la maturitate. Ele aleg  căi diferite, iar noi călătorim cu fiecare dintre ele, experimentând bucuriile și eșecurile, plăcerile și durerile lor. Trebuie să recunoaștem că este o călătorie interesantă.
Nu poate fi  comparată această carte cu niciun alt roman citit cândva, dar dacă ești în căutarea unei povești uimitoare cu personaje bine puse la punct și evenimente tragice / fericite, aceasta este o lectură foarte bună.
     În vara tumultuoasă a anului 1974, Kate Mularkey și Tully Hart se cunosc pentru prima oară. Ele fac un pact că vor fi întotdeauna cele mai bune prietene, și până la sfârșitul verii deveniseră de nedespărțit.
Așa începe marea nouă poveste a Christinei Hannah și este povestea plină de culoare a celor două fete.
Tully, abandonată de mama sa la o vârstă fragedă, tânjește după dragoste necondiționată. În anii optzeci străluciți, ea se uită la bărbați pentru a umple golul din sufletul ei. Dar, în anii nouăzeci, este purtată de știrile de televiziune. Ea își va urmări ambițiile oarbe în New York și în întreaga lume, câștigând faimă și succes, dar și singurătate.
Kate își dă seama devreme că nu va fi nimic special în viața ei. În timp ce se afla la facultate, ea se preface că este condusă de nevoia de succes, dar într-adevăr tot ce își dorește este să se îndrăgostească, să aibă copii și să ducă o viață normală. Liniștită în felul ei, Kate este la fel de singură ca Tully.
Timp de treizeci de ani, Tully și Kate se susțin reciproc în viață, depășind furtunile prieteniei – gelozie, furie, resentimente. Ele cred că au trecut peste tot până când un singur act de trădare le sfâșie și le pune curajul și prietenia la încercare.
Tully este adesea dezagreabilă, dar arde de dorință  să devină un jurnalist de succes. Dar pentru egoismul său Tully de multe ori  plătește. Mama sa a procedat foarte rău cu ea, făcându-i dificilă lui Tully relația pe termen lung, alta decât cu Kate.
Povestea lui Kate este puțin cam dezamăgitoare. Nu-i plac știrile, dar o urmărește pe Tully (și pentru că se îndrăgostește de șeful ei). Kate a visat întotdeauna la dragoste adevărată și să devină soție și mamă, dar de fapt aceasta nu i-a adus prea multe satisfacții..
     Tully este o stea strălucitoare care primește toată atenția, Kate este o prietenă timidă și incomodă, care joacă întotdeauna un rol secundar pe fondalul lui  Tully.
Totul în acest roman se învârte în jurul prieteniei dintre Tully și Kate, ceva special în romanul despre prietenia feminină. Este interesant să le urmărim cum cresc și se dezvoltă, dar în unele cazuri rămânând aceleași.

Romanul este inclus în concursul de lectură Bătălia cărților, categoria adolescenți.

Vă invităm la lectură!

„Familia mea și alte animale”, scrisă de Gerald Durrell

    

  

Cartea „Familia mea și alte animale” este o memorie despre o copilărie plină de lumina soarelui și de minune, animale memorabile, nativi greci plini de culoare și, desigur, o familie mereu distractivă.

 Există fratele mai mare, Larry, care „a fost conceput de Providence să treacă prin viață ca un foc de artificii mic, blond, explodând idei în mintea celorlalți, și apoi să se înghesuie cu lingușire asemănătoare pisicii și să refuze să ia vina pentru consecințe”. Urmează Leslie, ale cărui unice interese în viață erau împușcăturile și armele de foc. Sora mai mare a lui Gerry este Margo, care luptă împotriva acneei și cochetează cu țăranii. Nu în ultimul rând, există Mama, care își păstrează copiii excentrici cu drag, încurajând și placând într-un mod cât mai satisfăcător de mamă., deși mai degrabă subtil, decât deschis. El descrie modul în care a fost fascinat de orice legat de științele naturii, dar altfel neinteresat de educația tradițională. Dacă ar fi fost închis într-un cadru școlar tradițional din Anglia, n-ar fi devenit nici odată marele naturalist. Decizia mamei sale de a muta familia la Corfu în anii lui de formare i-a oferit o experiență educativă atipică care i-a permis tânărului Gerry să-și dezvolte pasiunea pentru floră și faună într-o carieră de naturalist.
     În cartea sa, Durrell explică modul în care toate încercările de a-l învăța franceză sau geografie sau aritmetică au fost destul de inutile până când un tutore creator a găsit modalități de a le raporta la biologie și zoologie. El a învățat cel mai bine explorând insula, strângând exemplare și citind despre ele în colecția sa considerabilă de cărți despre natură. Mama sa i-a permis cu înțelepciune să-și petreacă cea mai mare parte a timpului explorând pasiunea pentru toate lucrurile animale, iar Gerry a prosperat pe insula Corfu într-un mod care nu ar fi fost posibil într-o școală tipică. În multe privințe, Familia mea și alte animale este un exemplu puternic pentru educația la domiciliu.
    De-a lungul istorisirii sale, Durrell împrăștie caracterizări colorate și uneori caricaturi ale locuitorilor, florei și faunei din Corfu. Are un ochi dornic de slăbiciuni și umor atât de uman, cât și animal. Vei râde până când vei plânge la descrierea lui despre nenorocirile melodiei mamei sale, unui câine Dodo cu piciorul care-i iese din articulație. Relatarea sa despre o bătălie între un mantid și un gecko este o epopee în miniatură. Și când fratele său mai mare la masa din sufragerie a deschis o cutie cu chibrituri care conținea o mamă scorpion duce la o comedie situațională de proporții legendare. Aceste și alte aventuri ale familiei Durrell te fac să râzi în hohote.
     În introducere, Durrell spune că a vrut să scrie doar despre istoria naturală, dar familia sa și-a forțat drumul în carte. Este norocos că au făcut-o, deoarece, scrisul lui Durrell despre familie și alte personaje de pe insulă a făcut ca această carte să fie distractivă.
     Luată în ansamblu, „Familia mea și alte animale” este un amestec fericit de scriere plină de umor cu toate creaturile mari și mici, pe  care o recomand din tot sufletul ca pe o carte care merită să o citești.
Această carte se aplică tuturor provocărilor: citirea non-ficțiune, citirea peste tot în lume (de exemplu: în Grecia), înapoi la clasici (o narațiune clasică de călătorie) și Read Harder (o carte despre natură).
Ca o lucrare de non-ficțiune, această carte este o privire fascinantă asupra vieții unei familii interesante într-un loc și timp interesant. Este atât un memoriu plin de umor, cât și , în același timp, o privire personală asupra vieții timpurii a unui om de știință.

„Aceasta este povestea unei șederi de cinci ani pe care am făcut-o eu și familia mea pe insula greacă Corfu. Inițial a fost menită să fie o relatare ușor nostalgică a istoriei naturale a insulei, dar am făcut o greșeală gravă introducând familia mea în carte în primele câteva pagini. După ce s-au pus pe hârtie au început să se stabilească și să invite diverși prieteni să împartă capitolele”.
     Dacă dorești să beneficiezi pe deplin de descrierile lui Durrell, îți recomand să citești această carte cu o enciclopedie despre natură și cu un dicționar la îndemână.
     Lectură plăcută!