Expoziţie virtuală: „Cărţile copilăriei”

Formatul postării

inginerul

Inginerul Elena / Cristina Poleacovschi, Seryl Feinstein; il. de Dorina Scorocîrja. – Chişinău: Cartier, 2016. – 24 p.

”Era odată ca niciodată o prințesă frumoasă și deșteaptă pe care o chema Elena. În fiecare dimineață Elena se trezea, își spăla ochișorii, după care dădea binețe cu crețuleț, cătelușul ei. Crețuleț îi lingea urechile, se tăvălea pe pat, sărea bucuros dintr-o parte în alta, în așteptarea unei noi zile. Elena era și eaentuziasmată să înceapă o nouă zi. Îndată ce suna din clopoțel, servitoarele se repezeau în camera ei.

Și în fiecare dimineață îi aduceau mâncăruri alese și caviar pentru Elena și osișoare pentru Crețuleț. După micul dejun, prințesa elena își alegea ținuta. Avea peste o sută de rochii, de diferite culori, rochii roz, albastre, în toate culorile curcubeului…”

cd-semincioara-fermecata-stela-popa

Semincioara fermecată / Stela Popa; il. de Stela Damaschin-Popa. – Chişinău: Cartier, 2016. – 28 p.

„Ideea acestei povești a apărut în momentul în care o prietenă mi se confesa că nu mai știa ce explicații să găsească pentru fetele ei la întrebarea pe care i-o tot puneau: „Mami, cum am apărut noi pe lume?”. Nu a funcționat povestea cu barza, avionul sau altele de acest fel, ci cea cu o semincioară. A fost mai credibilă. Cel căruia i-a venit ideea a fost tatăl micuțelor curioase. Ideea era bună, dar mai trebuia și așezată în context. Și uite că aici am intervenit eu. Cartea-poveste „Semincioara fermecată” va fi cadoul perfect pentru fiul meu Dănuț la cei doi anișori ai săi.” – Autoarea

umbrela.png

Umbrela / Petru Cărare; il.: Lică Sainciuc. – Ed. a 4-a. – Chişinău: Cartier, 2016. – 32 p.

” Stă broscuţa cea isteţă

Într-o apă cu verdeaţă.

Raţa, vrând în clanţ s-o ia,

Se repede după ea…”

croitorul

Croitorul din Gloucester / Beatrix Potter; cop.: Vitalie Coroban; trad.: Angela Braşoveanu. – Chişinău: Cartier, 2014. – 32 p. 

Croitorul din Gloucester a fost una dintre cărțile preferate pentru Beatrix Potter. Istoria reală care a stat la baza acesteia o auzise pentru prima dată fiind în vizită la verișoara sa, Caroline Hutton, care locuia aproape de Gloucester. Lăsând, sâmbătă dimineața, în micul său atelier, o vestă neterminată pentru primarul orașului Gloucester, croitorul a fost uimit s-o găsească, în dimineața zilei de luni, gata cusută. În afară de o butonieră, pentru care nu mai rămăsese ață.

În realitate, cele două calfe ale sale terminaseră în taină haina, gest lăudabil, desigur, dar oarecum plictisitor pentru fantezia debordantă a lui Beatrix Potter, care a considerat că, pentru o poveste, e mai interesant ca vesta să fie isprăvită totuși de către un șoricel talentat. Și, pentru a aduce o notă suplimentară de  farmec și magie, a strămutat acțiunea în ajunul Crăciunului – noaptea când toate animalele  vorbesc pe limba oamenilor – și a țesut prin ea multe din vechile cântecele care îi plăceau atât de mult.

De data aceasta, cartea a fost dedicată Fredei, încă un copil din familia Moore, „pentru că ești pasionată de povești și ca să te distrez cât ai fost bolnavă

povestea-iepurasului-peter_1_fullsize

Povestea iepuraşului Peter / Beatrix Potter; cop.: Vitalie Coroban; trad.: Angela Braşoveanu. – Chişinău: Cartier, 2014 – 32 p.

Pentru prima dată, istoria poznașului iepuraș Peter în grădina domnului McGregor apare în 1893, în scrisoarea lui Beatrix Potter către Noel Moore, micul fiu al fostei sale guvernante. Încurajată de succesul pe care l-au avut cele câteva cărți poștale pe care erau tipărite desenele sale, Beatrix și-a amintit, șapte ani mai târziu, de scrisoare și a transformat-o într-o cărțulie ilustrată în alb și negru.

Din păcate, aceasta a fost refuzată de către toți editorii cărora le-a trimis-o. Și atunci Beatrix s-a hotărât să o tipărească singură, pentru a o face cadou prietenilor și familiei.Între timp, Frederick Warne căzu, într-un sfârșit, de acord  să publice această carte, cu o singură condiție: ca ilustrațiile să fie făcute color. Cartea apăru în 1902, la prețul de un șiling.

A fost un succes total și imediat. Și așa a rămas până în zilele noastre ­– o carte clasică, iubită de toți copiii lumii.

 

Vă invităm la lectură!!!

Încăpăţânaţi şi talentaţi

Formatul postării

stangaci_11546300

     În fiecare an pe 13 august este celebrată Ziua Internaţională a Stângacilor.

Populația stângace reprezintă aproximativ 15% din populația mondială.

Se estimează, de asemenea, că numărul acestora este în continuă creștere, aproximativ 20-30% din copiii cu vârste cuprinse între 6 și 12 ani fiind stângaci.

Ziua internațională a stângacilor (Left Handers Day) a fost marcată prima dată, în 1976, la inițiativa organizației „Lefthanders International”, cu scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la dificultățile și frustrările cu care stângacii se confruntă în viața de zi cu zi.

Sărbătoarea zilei cuprinde competiții sportive între dreptaci și stângaci, demonstrații ale abilităților sportive și artistice ale stângacilor, precum și evenimente unde dreptacii sunt îndemnați să încerce să folosească unelte și echipamente proiectate pentru mâna stângă, pentru a înțelege cum este să trăiești într-o lume proiectată pentru cealaltă mână.

Stângacii au fost mereu subiectul unor superstiţii şi legende, multe referinţe legându-i pe stângaci de forţele răului. În Japonia, până în sec. XX stângăcia era un motiv suficient pentru divorţ. În mai multe limbi cuvântul „stânga” are sens sens negativ , fiind sinonim al cuvintelor „fals”, „nesincer”, „incompetent”.

Termenii „stângaci” şşi „dreptaci” se aplică nu doar la oameni, ci şi la animale. Majoritatea pisicilor sânt dreptace, 28% de şoareci sânt stângaci, iar toţi urşii polari sânt stângaci.

Până în prezent nu s-a descoperit o explicație științifică definitivă pentru folosirea prioritară a mâinii stângi în locul celei drepte. Unele teorii susțin că este o problemă genetică, altele că ar fi determinată de factori externi și nu de genele moștenite de la părinți.

Abilitatea stângacilor de a folosi mâna stângă în locul celei drepte a stârnit controverse între cercetători. Ideea că stângacii ar fi, în general, mai inteligenți decât dreptacii este azi respinsă de majoritatea oamenilor de știință, iar marea creativitate a stângacilor comparativ cu dreptacii este și ea subiect de dispută, dar există încă specialiști care susțin că stângacii sunt persoane cu un potențial deosebit, care au în mai mare măsură decât dreptacii (statistic vorbind), anumite talente și înzestrări.

Printre cei mai cunoscuți stângaci se numără: Iulius Cezar, Cezar, Pablo Picasso, Isaac Newton, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Wolfgang Amadeus Mozart, Charlie Chaplin, Ashley Tisdale, Marilyn Monroe, Jimi Hendrix, Robert DeNiro, Martina Navratilova, Phil Collins, Paul McCartney, Hugh Jackman, Lisa Kudrow, Ricky Martin, Linkin Park, Nicole Kidman, Demi Moore, Morgan Freeman, Tom Cruise, Amitabh Bachchan, Adam Brody, Steve Forbes, Lady Gaga, Bill Gates, Oprah Winfrey, prințul William al Marii Britanii, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Bill Clinton, Justin Bieber și Barack Obama.

 

 

Expoziţie virtuală: „Enciclopedia fetelor”

Formatul postării

Recent, colecţia bibliotecii Maria Drăgan s-a îmbogăţit cu o carte nouă – cartea de căpătâi a tuturor adolescentelor.
feteleEnciclopedia fetelor / Sonia Feertchak & Catel trad.: Adriana Bădescu, Mihaela Stan. – Bucureşti: Nemira Publishin House, 2010. – 608 pagini

La cateva luni de la lansare s-au vândut mai mult de 100 000 de exemplare.

De la A(dolescenta) la Z(one erogene), si trecând prin bijuterii, dragoste, familie, iPod, modă, părinţi, şcoală şi telefoane mobile, peste 330 de subiecte şi mai mult de 600 de pagini ilustrate despre toate provocările şi bucuriile de a fi o tânără femeie. Mai mult, datorită ghidurilor practice, jocurilor, exerciţiilor de gimnastică sau reţetelor de cocktăiluri cuprinse în anexe veţi ieşi învingătoare din orice situaţie şi, deloc de neglijat, vă veţi distra „ca la carte”!

„«Biblia» tuturor tinerelor femei.”
Femme actuelle

„Tinerele secolului trecut aveau la dispoziţie manuale de bune maniere. Dar Julietele de astăzi devorează Enciclopedia fetelor, cartea roz scrisă de Sonia Feertchak, care se vinde în 30 000 de exemplare pe luna. »
Claire Chartier, L’Express
   Cartea oferă o lectură frumoasă cu multe sfaturi practice, dă răspuns la o mulţime de întrebări delicate.

Fragmente:

„E bine de ştiut: prinţul din poveşti nu există, dar…cu atât mai bine! Fiindcă e foarte posibil ca iubitul Cenuşăresei, prinţul Albei-ca-Zăpada sau logodnicul Frumoasei din Pădurea Adormită să fie cei mai plictisitori tipi din lume.”

„Of, mama ta! Te enervează, te scoate din sărite, se supără şi te supără şi pare că nu vrea să te înţeleagă. …”

„Linişteşte-te, se întâmplă frecvent să vrei să fii o fată perfectă. Şi nu te mai frământa: perefecţiunea nu poate fi atinsă niciodată.”

Vă invităm la bibliotecă pentru consultarea cărţii!!!

„Două lucruri sunt imposibile în viață: a vedea cu ochii pe Dumnezeu și a povesti dragostea” — Adrian Păunescu

Formatul postării

 

adrian_paunescuAdrian Păunescu sa născut –  20 iulie 1943Copăcenijudețul BălțiRomânia, astăzi în Republica Moldova şi a decedat – 5 noiembrie 2010București. A fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poetpublicist, textier, scriitor, traducător și om politic român.

Adrian Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire muzical-culturală desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros.

În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock.

Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I din Craiova și, în 1960, Școala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia), fiind coleg, printre alții, cu actrița Silvia Năstase. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din București. A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărți, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeți români contemporani. Cărțile sale au fost editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare. Un număr apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock; există și situații în care Păunescu a colaborat direct cu muzicienii, îndeosebi în cadrul Cenaclului Flacăra. Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră „ultimul mare poet social român”.

E prea puţin

De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilinţă şi păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puţin o singură-Nviere.

Şi, totuşi, pe pământul îngheţat,
Lumina lunii drepturile-şi cere
Şi-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Şi vânturile primenirii bat.

E ca un fel de rupere de ere
Şi ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie şi bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.

Şi, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puţin o singură-Nviere.

 

Dincolo de istorie nu este decît legenda. Dincolo de legendă este basmul. Abia de aici incepe adevărata necunoaştere.

Formatul postării

Expoziţie virtuală

1

Legende Istorice / Dimitrie Bolintineanu. – Chişinău: Silvius Libris, 2008. – 128 p.

4

Legende ppopulare româneşti. – Chişinău: Silvius Libris, 2006. – 128 p.

3

Legende indiene / Antologie de Vasile Andru. Cgişinău: Prometeu, 1999. 139 p.

5

Legende / alcăt.: Nona Vrabie; cop., concepţie graf.: Mihai Bacinschi – Chişinău: Arc, 2013. – 316 p.8

Legende strămoşeşti. – Chişinău: Silvius Librius, s.a. – 160 p.