„Din cer au căzut trei mere” de Narine Abgarian

Deseori omul, inconștient, se lasă mințit de imaginea aparentă a unui anumit fapt, acțiuni, persoane, cuvânt etc. Esența constă în aparența celor menționate, dincolo de aceasta fiind o altă stare de lucruri. Un exemplu elocvent poate fi sfârșitul unui fapt care, privit și simțit în esență, este însuși începutul. Viața deseori pare a se opri din cauza celor trăite, mergând prin ea… Face însă aceasta pentru a putea fi posibil un nou început, cu o nouă imagine a ceea ce urmează a fi.

În romanul „Din cer au căzut trei mere”, autoarea Narine Abgarian are ca obiectiv convingerea celor care citesc de inexistența timpului în fața celor care iubesc, sentimentul respectiv fiind o renaștere a acestora și înaintare spre viitor cu noi speranțe și visuri. În prima parte a acestuia, „Pentru cel care a văzut”, eroina principală, Sevoianț Anatolia, este posedată total de frica față de moarte, din cauza bolii pe care o vede cauza acesteia. Se pregătește de ceea ce e sigură că va urma. Însă boala dată are imaginea unei probleme doar în fața Anatoliei, care o privește dintr-un unghi ce o duce în eroare. Ignorată nu este nici mama ei Voske, căsătorită cu tatăl Kapiton și de ce, viața lor împreună, venirea pe lume a surorilor Nazeli și Salome, cum și de ce acestea au murit, ca și părinții, de către cine a fost educată și cât timp, ca și viața sa de femeie singuratică. Aici se alătură și lucrul ei la biblioteca din satul său Maran, și el fără copii. Nu e trecut cu vederea nici fostul ei soț alături de care, timp de 18 ani, a îndurat o viață de chin. Refugiul îl găsește în lectură, redată fiindu-i viața printre cărți. Treptat, în bibliotecă apar copiii pe care Anatolia îi îndrăgește, ea simțind din plin nefericirea de a nu fi mamă. Soțul preferă să plece din viața ei, dar numai după ce, în felul său, își arată emoția negativă. Ajutată de prietena Iasaman și unii vecini, Anatolia își revine. Următorii 5 ani îi petrece singură, dar liniștită și bucuroasă că în Maran apar tot mai mulți copii. Însă începerea războiului cauzează închiderea școlii și bibliotecii, Anatolia luându-și cărți acasă pentru a le citi. Însă cele distruse în bibliotecă nu mai pot fi readuse la viață, ea simțindu-se vinovată de faptul că nu le-a protejat. Biblioteca e închisă și abia după 7 ani războiul se termină. În sat rămân doar bătrâni iar Anatolia e cea mai tânără, la cei 58 de ani ai săi…

Pe lângă descrierea satului după război, redată este și viața în comun a soților Iasaman și Ovanes și a fierarului Vasili. Cel din urmă, după moartea soției, se gândește la Anatolia, văzută ca fiind foarte deșteaptă, tăcută și retrasă, el având un mare respect pentru oamenii educați. Primind sfaturi de la Iasaman și Ovanes referitoare la o nouă căsnicie, Vasili o vizitează pe Anatolia. Din cauza așa-zisei boli, aceasta acceptă repede, crezând că are puțin de trăit. Nu este ignorată nici viața de copil și adult a lui Vasili, precum și suferințele sale împreună cu ale sătenilor de cândva. O imagine aparte are fratele său mai mic Akop, puterea oamenilor în fața diferitor probleme, mama sa, unele rude și înșiși copiii săi. Anatolia regretă ce a făcut, recunoscând în fața lui Vasili. Însă ceea ce îi zice Iasaman o face să cedeze și să vadă în acesta ceva invizibil până acum iar vieții să-i dea un alt calificativ.

În a doua parte a romanului, „Pentru cel care a povestit”, redată este viața sătenilor Vano și Valinka, buneii lui Tigran, venirea acestuia pe lume, viața de copil și adolescent trăită în Maran, ceea ce a îndurat în timpul războiului, revenirea alături de bunei, căsătorirea sa cu Nastasia și iar lipsa sa. Își bucură, în schimb, buneii că îl are pe fiul Kirakos, iar scrisorile îi sunt citite de către Anatolia. Ulterior Valinka află că nepotul vine în vizită cu soția, fiul și fiica adoptivă. Odată ce Nastasia o cunoaște pe Valinka, o ajută la lucru, ca și pe alți săteni, iar Anatolia rămâne înduioșată de copiii ei, ca și de Tigran, cititorul aprins de cândva. În urma a ceea ce vede în sat, Nastasia dorește să deseneze, nefăcând aceasta de mulți ani. Așa află de sângele nobil al străbunicii lui Tigran iar Valinka îi arată obiecte foarte vechi, printre care și un tablou pe care soacra sa nu a permis nimănui să-l atingă. Nastasia face tot posibilul să-l curețe și Valinka rămâne șocată de cel pe care-l vede pictat. În ciuda dorinței nepotului, ea preferă să rămână în sat, neechivalându-l cu orașul.

În a treia parte a romanului, „Pentru cel care a ascultat”, o imagine aparte are viața Anatoliei alături de Vasili, redate fiind grija și atașamentul reciproc, precum și atitudinea lui față de durerile ei fizice, ea nepovestindu-i de ceea ce a suferit anterior. Odată ce află că e însărcinată și fiind internată în spital, Vasili face tot posibilul pentru a o vedea. Unele ziare exagerează prin articolele referitoare la sarcina dată, ca și oamenii care stau în jurul clinicii din această cauză. Treptat Vasili crede în sarcina soției și părintele Azaria îl face să nu se îndoiască de puterea sa privind creșterea unui copil la o așa vârstă. Medicul care are grijă de Anatolia îl pune la curent cu starea acesteia, cerând ca răsplată doar un interviu prin care să se mărească prestigiul clinicii. Odată venită pe lume, fiica e numită Voske iar noii părinți sunt întâmpinați în sat într-un mod aparte. Urmează viața de familie și fericirea simțită în prezența reciprocă. De neignorat este și atitudinea caldă a sătenilor față de ea.

Ceea ce va fi e un lucru știut în mare parte de toți – atitudinea reciprocă între părinți și copil în evoluția acestuia, plecarea copilului odată cu trecerea timpului, dar și a părinților (însă în altă parte), pustiirea casei, și nu numai, apariția marii diferențe între ceea ce a fost și a rămas. Astfel vizibilă devine nesiguranța în ceea ce va fi din cauza stării de lucruri a ceea ce este. Imaginea celor zise rămâne la perceperea făcută de către cititor.

Cartea este inclusă în Concursul de lectură „Bătălia cărților”, anul 2024, categoria adolescenți (16 – 18 ani).

Cartea poate fi împrumutată la filialele Bibliotecii Municipale „B.P. HASDEU” Disponibilitatea cărții o puteți verifica aici: https://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-detail.pl?biblionumber=355713&viewallitems=1

Educație de calitate. Excursie la Detașamentul de Salvatori și Pompieri Ciocana.

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) au fost formulate la Conferința Națiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă. Scopul a fost de a elabora un set de obiective universale care să soluționeze cele mai persistente provocări cu care se confruntă lumea, din domeniul mediului, politic și economic.  ODD-urile înlocuiesc Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) care, în 2000, au dat startul efortului global pentru combaterea sărăciei. ODM-urile au stabilit scopuri măsurabile, agreate universal pentru combaterea sărăciei și foametei, prevenirea bolilor letale și asigurarea educației primare pentru toți copiii, de rând cu alte priorități de dezvoltare.  În a doua zi a Săptămânii Mondiale a Creativității și Inovației am ales să punem în valoare Obiectivul 4. În Republica Moldova acest obiectiv prevede realizarea educației incluzive și universale, dar și pregătirea tinerilor și adulților pentru o încadrare mai bună pe piața muncii. Țintele Obiectivului au scopul să majoreze accesul la educație pentru toți, inclusiv grupurile vulnerabile, ca persoanele cu dezabilități, precum și să ofere o educație de calitate la fiecare nivel: de la dezvoltarea timpurie a copilului până la învățământul superior. Este important ca Agenda prevede nu doar rolul celor noi intrați pe piața muncii, dar și a celor cu abilități învechite sau fără abilități în contextul necesităților schimbătoare ale economiei.

“Copilul, scria George Călinescu, se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface această pornire îl încântă” Astfel, am inițiat o excursie la Detașamentul de Salvatori și Pompieri Ciocana, unde copiilor li s-a livrat informații despre calamitățile naturale: incendii, inundații, cutremure. Cu un suport informațional bine structurat și pe înțelesul copiilor a venit ofițerul superior Aliona Cobîlețchi și subofițer superior Andrei Gurali. Aceste activități dezvoltă imaginația și satisface curiozitatea utilizatorului, îl încurajează să descopere istoriile fascinante ale științei. Știința este activitatea care caută răspunsuri la aceste întrebări și explicații pentru fenomenele din mediul în care trăim. Curiozitatea naturală a copiilor îi face candidați perfecți pentru titlul de exploratori și cercetători. Albert Einstein, unul din cei mai mari oameni de știință, spunea: „Informația nu este cunoaștere. Cunoașterea vine din experiență. Poți discuta despre un subiect, dar discuția îți va oferi doar o înțelegere filozofică a lui. Trebuie să experimentezi mai întâi pentru a cunoaște cu adevărat. Nu pierde prea mult timp ascuns după informații, ieși afară și fă-o! Experimentează și vei obține cunoaștere neprețuită”

Cu ocazia Zilei Profesionale a Salvatorului din Republica Moldova – 5 aprilie, copiii au spus mulțumesc pentru intervențiile în situații speciale, lupta pentru viață, o luptă cu secundele și cu propriile limite. Au fost felicitați pentru modul profesionist și plin de dăruire în care își îndeplinesc misiunea. Curajul, profesionalismul, determinarea, demnitatea, promptitudinea și nu în ultimul rând spiritul de sacrificiu sunt doar câteva dintre calitățile ce conturează profilul pompierilor.

Mulțumim pentru sacrificiu, mulțumim că în fiecare zi luptați pentru siguranța cetățenilor!

Sănătatea și starea de bine

Săptămâna Mondială a Creativității și Inovației se desfășoară, în acest an, în perioada 15 – 21 aprilie. Biblioteca Municipală a aderat la această acțiune în 2015, iar de atunci organizează diverse evenimente ce susțin inovația și creativitate prin diverse forme de activitate. Oferim în această săptămână suport social, cultural, informațional, emoțional bazat pe ODD prin apropierea lor de creativitate și inovații.

Obiectivul 3 de pe Agenda 2030 prevede eforturi de oferire a informației și educației cu privire la problemele de sănătate, cum ar fi stilul de viață sănătos, promovarea sănătății mintale. Astăzi am oferit participanților informații despre o alimentare corectă, beneficiile anumitor alimente utilizate zilnic de către fiecare din noi.

Am identificat modurile prin care o persoană își poate susține starea de sănătate
bună, atât în prezent cât și de-a lungul vieții. Cel mai important e că sănătatea include mai mult decât funcționarea fără piedici a organismului. De asemenea implică relațiile mintal-emoțional, intelectuale și sociale cât și valorile spirituale. Astfel, pentru o bună înțelegere a sănătății e necesar să examinăm fiecare dintre aceste dimensiuni, care luate împreună constituie sănătatea și bunăstarea în ansamblu. Emoțiile influențează de asemenea sănătatea fizică. Intelectul este alt aspect important ce joacă un rol
crucial în starea de sănătate și bunăstare a individului. Astfel, ajungem la sănătatea fizică ce se referă la starea organismului în fața bolii. Pentru menținerea unei condiții fizice bune, a unei sănătăți fizice este important să adoptăm acele condiții ce ne conferă o bunăstare fizică. De exemplu, evitarea țigărilor, a consumului de alcool, a meselor pompoase. Să
efectuăm exerciții fizice adecvate, un efort cât și un repaos echilibrat, menținerea unei greutăți normale și alegerea inteligentă a mâncărurilor, ne ajută de asemenea să ne menținem starea de sănătate a organismului.

„Doggy” de Maria Pilchin

Odată ce am fost copii, acum putem vedea farmecul copilăriei, aflat în deplină dependență de ceea ce am trăit atunci și de cei care am fost. Sentimentele de cândva, în prezent sunt simțite la fel? Gândurile din trecut, acum pot avea aceiași cauză, analiză, direcție? Deja totul depinde de prezent și de cei care suntem acum. Fiind adulți, o mare parte din noi visăm la întoarcerea în anii copilăriei, pe când atunci – la maturizarea cât mai rapidă. Toți știm că copilul de cândva este rădăcina adultului de acum.

În povestirea „Doggy”, scrisă de Maria Pilchin, băiatul din clasa a IV-a, Andrei Mătăsaru, face o descriere și redare originală a vieții sale de fiu, nepot și elev, odată ce în capul său e o nebunie curată, după cum zice mama, plecată în Italia după bani. El nu înțelege de ce acolo banii se găsesc mai ușor iar la noi stau ascunși undeva… Tatăl, plecat din familie încă de când el era mic, și-l imaginează sub diferite aspecte și nu-i găsește un echivalent stabil. Așa este și cazul mamei, față de care Andrei e destul de critic. O descriere bună nu face nici propriei persoane, crezând că doar așa va fi văzut de ceilalți, calificați ca fiind educați și din familii bune. Se vede ignorat și alege metoda zarvei și obrăzniciei pentru a fi observat. Prin faptele sale redă și atitudinea rezervată față de colege. Nu înțelege nici valoarea și destinația banilor atunci când profesorii îi primesc de la părinți. Verișoara Zina, care are grijă de el, îi zice că ei nu au bani, dar el se calmează prin faptul că îi va avea când mama va veni din acea țară. Deocamdată așteaptă.

Interesant este și de ce fură caietul unui coleg, cum imaginea de pe coperta acestuia îl face să se simtă bine și de ce până la urmă acesta este aruncat. Nu ignoră nici ura față de profesoară, numită Doamna, a cărei atitudine față de el este aceiași. Cauza redată explică totul. Rezultatul este calificativul primit din partea ei – „pui de cățea”, ulterior elevii numindu-l Doggy. Ajunge să dorească moartea Doamnei și și-o imaginează, dând dovadă de o fantezie bogată. Însă pe 8 martie o iartă și urmează de văzut de ce. Face însă de menționat că contribuția decisivă aici aparține cuvintelor pe care Andrei le aude când Doamna vorbește cu cineva la telefon. Apare gândul de a deveni și el învățător. Modul în care o apără pe Doamna în fața Nataliei („șefa de gospodărie”), îl face să-l cunoască și pe psiholog. Continuă să vorbească în gând, unde vorbele au tot mai puțin loc.

Înțelege că colega Irina îi place, așa cum clar îi este că Doamna e o femeie nefericită și nu rea, așa cum o văd mulți, odată ce plânge. Lacrimi varsă și el. Interesant este de ce ajunge să vadă școala ca fiindu-i cel mai scump lucru. Nu o echivalează cu nimic, îndeosebi după ce doarme o noapte acolo. E satisfăcut de somn și în biblioteca „ de peste drum de monumentul lui Ștefan cel Mare”. Aplică o metodă efectivă de a rămâne peste noapte în ambele locuri. Se vede un cititor bun și într-o carte de pe raft lasă o scrisoare tatei. Îl presează și dorul de mamă.

Zina îi zice că vor pleca la țară, nemaiavând bani să stea la capitală. În satul Catran nu se vede așteptat de nimic și că nimeni nu știe de Doggy, nici el însuși. Și aici este lovit, însă el întoarce loviturile înapoi. Rezistența nu o arată în lacrimi, ci în râs. Luminița Sârbu este noua dirigintă, care nu are nevoie de bani și e o femeie total diferită de Doamna. Fata Sabina îi este actuala vecină. Împreună pornesc cu sania, văzând-o ca singura fată cu care ar putea zbura. Și a zburat, dar un zbor  care l-a dus în spitalul din Bălți. O vede pe dirigintă alături, calificând-o ca o adevărată Doamnă iar pe sine nu se mai vede ca un pui de cățea, ci un băiat de 13 ani.

La vârsta de 32 de ani, Andrei își redă viața de medic veterinar în Londra, cum e calificat de propriul fiu, ce a făcut mama pentru îmbunătățirea vieții și cum este adevăratul său tată. Redă discuția cu acesta, care a avut loc când era student. Andrei nu-l înțelege, întrebându-se dacă l-a interesat cândva viața fiului. Comunicare între ei nu mai este, dar odată ce tatăl citește mult, fiul îl vede ca un om deștept de la care poate învăța cum să nu facă o alegere greșită. Pe sine se vede ca fiindu-și propriul tată, simțind mereu acest gol. Nu s-a văzut înțeles de cei care nu au avut golul dat. Așa a învățat să se posede pe sine însuși. Acum își amintește dorința aprigă din copilărie de a trăi viața altor oameni. Zina și bunica i-au zis atunci de ce par fericiți aceștia și ignorate nu pot fi constatările pe care le-a făcut anterior. Oare ele coincid cu cele pe care le face acum? Redă ceea ce a învățat de la câini și care este asemănarea dintre câinii din Moldova și cei londonezi, legăturile pe care le are, viața Zânei și Irinei, cât de mult îi lipsește Chișinăul și unde a învățat că „ a fi câine e o artă”. Atenționează că omul ar trebui mai mult să se ferească de oameni și nu de câini. Rezultă că el este pentru propria persoană adevăratul pericol iar câinele – salvarea. Însă, o salvare care uneori nu se poate salva pe sine tot din cauza omului… Însă acesta nu este Andrei!  

Cartea este inclusă în Programul de lectură Chișinăul citește, categoria copii. Poate fi împrumutată la toate filialele Bibliotecii Municipale „B.P. HASDEU”, disponibilitatea ei o puteți verifica aici: https://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-detail.pl?biblionumber=361605&viewallitems=1

Vă invităm la lectură!

„O minune de copil” de Roy Jacobsen

Mergând pe drumul vieții și odată ajuns la un anumit stadiu al acestuia, omul deseori conștientizează că datorează o anumită parte din cel care este anumitor lucruri sau unor oameni ca componenți a ceea ce a trăit și trăiește sau ai propriului sine. Perceperea acestui fapt este și ea rezultatul unor acțiuni, sentimente și senzații care au același obiectiv – omul, el, la rândul său, avându-le ca obiectiv pe acestea.

Redarea celui care este și a ceea ce simte, liber poate fi înțeleasă prin modul în care o face băiețelul Finn în romanul „O minune de copil”. El poate fi privit și ca intermediul prin care autorul Roy Jacobsen își redă propriile senzații și gânduri, pe alocuri, analiza pe care o face Finn echivalând cu cea a unui adult. Pentru început, Finn descrie stilul de viață pe care îl are cu mama, cauza lipsei tatălui, cum sora vitregă Linda ajunge să trăiască cu ei, precum și chiriașul Kristian, cine și cum este acesta și atitudinea reciprocă formată între toți patru. Sesizabilă devine tensiunea încordată între Finn și Linda, însă intrarea lui Kristian în scenă  are contribuția ei. Ameliorarea situației vizibilă este în faptul că Linda devine mai sociabilă și îngrijită iar Finn și mama se văd o echipă care are grija unei alte persoane pe care încă nu o înțeleg dar vor reuși pe parcurs. Nu se ignoră nici viața bunicii și a unchilor Oskar, Bjarne și Tor și cum în fiecare an petrec Ajunul Crăciunului împreună. Însă, odată cu apariția Lindei, faptul dat nu mai are loc, Crăciunul sărbătorit fiind doar de ei trei împreună. Linda acum află ce este cadoul. Fiind nevoită să lucreze mai mult pentru familie, mama o găsește pe Eva Marlene pentru a o îngriji pe copilă iar Finn pătrunde în adâncul stării de lucruri. Kristian ajunge să-i califice sora ca fiind „retardată”, fapt ce o face pe mama să decidă plecarea acestuia din casă. Freddy 1 este văzut de către Finn ca prieten. Cum și de ce, cuvintele citite vor spune. Domină însă distanța în relația cu mama. Cauza este văzută în Linda. Fratele crede că ea vrea să-i obțină atenția prin ceea ce face, dar deseori el o evită. Gândește că nici mama nu-l mai suportă din cauza începutului decadenței. Urmându-se sfaturile medicului, medicamentele Lindei sunt aruncate, ea devenind insuportabilă prin comportamentul ciudat, ca „un ferestrău circular tăind o stâncă”. Împotriva acestui fapt, plecarea ei la orfelinat nu este dorită.

Treptat Finn redă o stare mai bună a lucrurilor, cum își petrece timpul în joacă cu sora și Freddy 1 și cum Kristian, care nu mai este alungat, le propune să petreacă o vacanță într-un cort-casă al său pe o insulă din fiordul din Oslo. Propunerea este acceptată, însă nu și de către Freddy 1. Cu unele obstacole, mama, Finn și Linda ajung pe insula Haoya și găsesc cortul lui Kristian. Aici Finn îl cunoaște pe Boris, de aceiași vârstă și având multe laturi comune. Redat este timpul petrecut cu noul prieten și înotând spre „orizontul morții și al eternității”. Interesantă este senzația pe care o are Finn când pentru prima dată vede o femeie goală și când se vede pe sine în privirea acesteia. Își vede propria ciudățenie, necunoscută până acum, și nu pe cel care se știe, ci o imitație a altcuiva, purtat în sine dar neștiind de aceasta. Crede că află de faptul dat prea târziu, deoarece a devenit un altcineva.

Mama are nevoie să plece și de Linda are grijă Marlene, întâlnită și ea aici. Pleacă și Boris. Finn află ulterior că mama e în spital și rezistența îl face să nu se mai simtă copil. Însă nevoia de consolare îi arată copilul care încă mai este. Dorește să fie altcineva și crede că ar fi putut fi altul odată ce împrejurările și oamenii ar fi fost alții. Se vede plecat de aici ca un orfan cinic, un gol nesimțit de către soră. În schimb, ajunși acasă, ambii nu se revăd pe ei înșiși în liniștea de acolo, ci în afara ei. Mama și chiriașul nu sunt, dar revin peste un timp. Îl revede pe Freddy 1 și redă neînțelegerea dintre ei, cauza, rezultatul și răutatea amicului. O învață pe Linda alfabetul, fiind ultima zi de vacanță, una care a schimbat totul.

Interesant și concomitent nedorit este modul în care Finn află că Linda intră la școală în clasa cu educație specială. În discuția cu mama știe, în sfârșit, care este cauza și de ce e preferată această clasă specială și nu o școală aparte pentru astfel de copii. Însă, pe parcurs i se permite să intre într-o clasă normală, odată ce a făcut față unor probe.

În descrierile făcute de către Finn apare și colega Tanja. Admirând-o, îi scrie o scrisoare de 4 pagini cu care își calmează neliniștea interioară prin cuvintele care redau un flux de idei „febril și neliniștit” și imagini. Dar, o scrisoare care nu a fost trimisă, odată ce unele lucruri aflate despre Tanja îl fac să creadă că ea nu merită așa cuvinte.

Finn redă și modul în care ajunge într-un loc unde se desfășoară o tragere la țintă. Văzând-o acolo pe Tanja, participă și pe parcurs primește admirația tuturor. Însă ceea ce face ulterior, cauzează o autoapreciere destul de proastă și că a făcut o alegere greșită punând-o pe Linda pe primul loc și nu pe Tanja. Își califică fapta ca fiind copilăroasă și ridicolă. Prin cadoul pe care îl face surorii crede că s-a maturizat. Însă nu este așa și vede aceasta ca ceva oribil.

Lindei nu-i merg bine lucrurile în noua clasă și creează probleme. Finn deja o vede ca venind din altă lume, ca o parte de soartă, frumusețe și catastrofă și „ultimele fragmente rămase din ce nu va dispărea niciodată”. Contrar acestui fapt, el și Freddy 1 îl doboară pe Dundas în bătaie, odată ce i-a zis Lindei că va muri. Dar e liniștit, văzându-l pe acesta transformat dintr-un răufăcător într-o victimă.

La întrebarea mamei, Finn zice că Kristian nu merită să-i fie soț. Interesante îi sunt argumentele, cu toate că, după cum află, doar femeile căsătorite au dreptul să adopte copii și așa problema cu Linda se va rezolva. Se găsesc însă părinți adoptivi pentru soră și aici viața e simțită ca stând locului. Ulterior pleacă și Kristian. Finn se simte deja ca o victimă paralizată a unor forțe naturale…

Starea de lucruri se îmbunătățește pe parcurs. E văzută deja o lume nouă iar mama o califică pe Linda ca un înger trimis pentru întregirea vieții. În vara în care termină școala, Finn primește o scrisoare de la soră. Își imaginează ce ar fi scris acolo și își amintește felul în care a susținut-o și apărat-o. Vara prezentă o simte ca începutul unei noi tăceri iar între blocuri vede copilăria plecată dar care va fi mereu acolo. Scrisoarea este citită. Mama crede că Lindei i-ar fi fost bine și aici, dar nu știa asta atunci și astfel nu a făcut nimic. Îl vede pe Finn ca fiind cel care trebuie să răspundă. El, la rândul său, vede scrisoarea percepută de către mamă ca o iertare finală și se întreabă dacă și el a simțit aceasta în sine…

Copilul care reprezintă minunea are nevoie de ajutor prin perceperea acesteia, pătrunderea în esența ei și redarea efectului prin acțiunile și sentimentele celui care o vede și simte. De aici rezultă susținerea, dar și o anumită parte din dependența reciprocă. Omul, indiferent de vârstă, poate fi o sursă a minunii dar, din păcate, și o cauză a dispariției acesteia…

Cartea este inclusă în Concursul de lectură „Bătălia cărților”, anul 2024, categoria copii (10 – 12 ani).

Cartea poate fi împrumutată la filialele Bibliotecii Municipale „B.P. HASDEU” Disponibilitatea cărții o puteți verifica aici: https://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-detail.pl?biblionumber=291131&viewallitems=1